„BLAGA” – un nume pentru România (II) – TIT LIVIU BLAGA (1881-1916), o viață închinată școlii românești transilvănene

de | iun. 7, 2021 | Eseu

Un vechi aforism, atribuit omului politic Mustafa Kemal Atatürk, părintele Turciei moderne, compară viața și activitatea unui dascăl cu o lumânare; în vreme ce lumânarea arde și se topește oferind omului lumină și căldură, un profesor se mistuie pe sine pentru a lumina drumul spre viață al tinerelor generații. Deși în zilele noastre, în era digitală, pentru unii dascăli, tâlcul acestei comparații nu mai este de actualitate, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor aceasta avea rol de normă, învățătorii și profesorii români fiind considerați „apostolii” și „luminătorii” neamului. Un adevărat apostol al neamului a fost și reputatul profesor Tit Liviu Blaga (1881-1916), titular al catedrei de fizică și matematică a Liceului Ortodox „Andrei Șaguna” din Brașov, un pedagog în adevăratul sens al cuvântului, care a reușit performanța schimbării mentalităților în ceea ce privește procesul educațional, personalitate a cărui viață și activitate vom încerca să o prezentăm în rândurile care urmează.

Ivit pe lume într-o zi călduroasă de toamnă, cam pe vremea când vechii locuitori ai satului Lancrăm începeau culesul viilor, Tit Liviu Blaga a fost primul băiat născut în familia preotului Isidor și Ana Blaga, familie înrudită cu cele mai importante spițe ale comunității românești care viețuiau pe teritoriul fostului scaun săsesc al Sebeșului. Și-a început formația intelectuală pe plan local, la Sebeș, în cadrul vestitei școli germane, de unde a plecat la Brașov pentru a urma cursurile Liceului Ortodox „Andrei Șaguna” din Brașov, instituție condusă la vremea respectivă de unchiul său, profesorul și protopopul Iosif Blaga. După absolvirea acestei școli, probabil inspirat de atmosfera casei părintești, care găzduia adesea întâlnirile preotului Isidor Blaga cu intelighenția Lancrămului și Sebeșului, tânărul Tit Liviu Blaga s-a orientat spre Facultatea de Filosofie a Universității din Budapesta. După o perioadă de reflecție și de reorientare spre științele exacte, a luat decizia să urmeze studiile de fizică și matematică în cadrul Universității din Berlin, studii finalizate în anul 1905.

Reîntors în Transilvania, pe meleagurile natale, a optat pentru o carieră în domeniul învățământului, fiind acceptat ca profesor al prestigiosului Liceu Ortodox „Andrei Șaguna” din Brașov, instituție fondată la jumătatea secolului al XIX-lea de vrednicul de amintire ierarh Andrei Șaguna, în cadrul căreia s-au format majoritatea fraților săi. S-a reîntors, astfel, „acasă”, la școala pe care a absolvit-o câțiva ani mai devreme, de data aceasta din postura de profesor, de luminător al elevilor săi, poziție asumată cu seriozitate și responsabilitate vreme de 11 ani.

Atipic pentru vremurile sale, profesorul Tit Liviu Blaga nu s-a limitat la simpla transmitere de cunoștințe, ci a căutat mereu să prezinte în fața elevilor săi noile metode de studiere a științelor exacte, îndeosebi a fizicii, având ca bază experimentele realizate în laboratorul creat alături de colegul și prietenul său, profesorul Aurel Ciortea; toate acestea, îmbinate cu elocvența și talentul său pedagogic remarcat de toți colegii și elevii săi. Dincolo de munca la catedră, profesorul Tit Liviu Blaga s-a preocupat și de elaborarea unor manuale școlare, în limba română, menite să înlocuiască învechitele manuale publicate în limba maghiară. Astfel, au luat naștere manualele Fizica pentru școalele secundare și Fizica și chimia pentru școalele poporale, lucrări publicate în anul 1908, la Brașov, alături de cele două volume ale Cursului de fizică experimentală (cu supliment de geografie și astronomie) pentru clasele superioare ale școlilor secundare, publicate între anii 1911 și 1913, alături de colegul său, profesorul Aurel Ciortea. Apreciate de elevii, profesorii și specialiștii vremii, manualele publicate de profesorul Tit Liviu Blaga au fost considerate în epocă adevărate „monumente” științifice și pedagogice, fiind utilizate inclusiv de studenții care aprofundau științele exacte în cadrul universităților din Iași și București.

În completarea manualelor sale, accesibile doar publicului specializat, „inițiat”, profesorul Tit Liviu Blaga a scris și publicat o serie de studii și articole, prin intermediul cărora a încercat să promoveze știința în rândul populației transilvănene. Utilizând un limbaj colocvial, accesibil tuturor cititorilor, studiile și articolele sale au fost găzduite de cele mai importante publicații românești din Transilvania, precum „Gazeta de Transilvania”, „Școala și familia”, „Foaie interesantă”, „Românul” sau „Luceafărul” (ultima fiind editată de studenții români ai Universității din Budapesta).

Munca la catedră, cercetarea și activitatea publicistică, dublate de rolul de cap al propriei familii (a fost căsătorit cu Malvina, fiica notarului din Orăștie), l-au împiedicat pe profesorul Tit Liviu Blaga să se ocupe îndeaproape de parcursul școlar al fraților săi mai mici, elevi ai Liceului Ortodox „Andrei Șaguna” din Brașov, această grijă fiind asumată de directorul Iosif Blaga. Cu toate acestea, din umbră, fratele mai mare, a căutat mereu să le ofere tinerilor Longin, Liciniu și Lucian propriul său model de viață și de conduită profesională, încercând să le insufle și orientarea spre anumite domenii de activitate. Acest aspect este dovedit chiar de Lucian Blaga care, în amintirile consemnate în Hronicul și cântecul vârstelor, amintește faptul că profesorul Tit Liviu Blaga, care i-a fost și diriginte pe parcursul ultimelor trei clase de liceu (1911-1914), a încercat să-l orienteze spre științele exacte: „Fratele meu Liviu […] încerca să mă îndrume spre inginerie […] dar nu ne înțelegeam”. În fața acestei „neînțelegeri”, cel care a cedat primul a fost mai înțeleptul și experimentatul profesor Tit Liviu Blaga care a înțeles cât de important este ca fratele său mai tânăr să dea frâu liber „înclinărilor sale firești”, adică pasiunii pentru filosofie. Astfel, deși urmase cursurile unei facultăți de filosofie, acesta nu s-a simțit vrednic să acorde sfaturi fratelui său în ceea ce privește intenția acestuia de a urma studiile universitare de filosofie la Jena, ci l-a îndemnat să caute sfatul profesorului Onisifor Ghibu, profesor de pedagogie la Seminarul Teologic-Pedagogic „Andreian” din Sibiu și inspector al școlilor românești din Transilvania. Înarmat cu scrisoarea fratelui său, profesorul Tit Liviu Blaga, în care erau consemnate următoarele rânduri: „Dragă Ghibu, iartă-mă că te deranjez, dar trebuie să fac apel la prietenescul tău sprijin. Fratele meu, Lucian, care îți aduce aceste rânduri, a terminat de curând liceul din Brașov, și-a luat bacalaureatul și are dorința foarte aprinsă să studieze filosofie, la Jena, ca să asculte pe profesorul Euken. Eu nu mă pricep la filosofie și nu pot să-i dau niciun sfat. L-am trimis la tine, fiindcă tu ești dintre elevii lui Euken și poți să-i dai o îndrumare ce să facă”, Lucian Blaga a ajuns la Sibiu unde l-a întâlnit pe Onisifor Ghibu, personalitate care avea să-i orienteze unele lecturi filosofice și să-l ajute să-și completeze cunoștințele în acest domeniu al cunoașterii.

Din nefericire, în anul 1916, în plină forță creatoare, la doar 35 de ani, destinul profesorului Tit Liviu Blaga a fost frânt brusc, de un „rău misterios”, o boală necruțătoare, al cărui leac nu fusese încă descoperit. Deși a fost înhumat la Orăștie, la dorința expresă a soției, departe de orașul și școala pe care le-a slujit cu devotament, revista „Foaia Poporului” îi consola, la 24 mai 1914, pe cei care l-au cunoscut cu gândul că munca și spiritul său vor dăinui peste timp și vor veghea asupra viitoarelor generații de elevi brașoveni: „Prin moartea lui de martir al școlii s-a curmat viața unui adevărat apostol, a cărui glas n-a sunat în pustie. El a murit, dar spiritul său armonios trăiește; trăiește în tot ce a turnat în slove de tipar mintea sa vecinic înfrigurată pentru problemele școlare și culturale, trăiește în amintirea pioasă a celora care au avut prilejul să-l asculte și să călătorească sub conducerea lui dibace prin grădina fermecată a științelor exacte; trăiește între zidurile mohorâte ale gimnaziului din Brașov, la a cărui aureolă azi departe strălucitoare a contribuit desigur și T[it] L[iviu] Blaga cu un mănunchi de raze intensive”.

Dincolo de datele bio-bibliografice oferite de Lucian Blaga în paginile volumului său autobiografic, Hronicul și cântecul vârstelor, sursele documentare primare referitoare la viața și activitatea profesorului Tit Liviu Blaga sunt lacunare, iar cele secundare, de regulă, reiau datele deja cunoscute, îmbrăcându-le într-o altă formă. Recent, am avut plăcuta surpriză de a descoperi în colecțiile Casei Memoriale „Lucian Blaga” Lancrăm, neinventariate, o serie de mărturii memorialistice referitoare la activitatea profesorului Tit Liviu Blaga, documente asupră cărora ne-am dori să stăruim în încheierea prezentării noastre. Din păcate, nu cunoaștem contextul în care aceste documente au fost elaborate; cunoaștem doar faptul că acestea au fost elaborate în anul 1960, ceea ce ne conduce cu gândul că au fost prilejuite de desfășurarea unei reuniuni a claselor care au avut ocazia să studieze alături de profesorul Tit Liviu Blaga. Elevii de altădată, deveniți specialiști în domeniul lor de activitate, nume sonore, precum botanistul Emil Pop (1897-1974), membru titular al Academiei Române sau fizicianul Victor Marian (1896-1971), profesor al universității clujene, și-au omagiat, prin gândurile așternute pe hârtie, profesorul de altădată, subliniind contribuțiile acestuia în domeniul fizicii, contribuțiile în presa de popularizare, suferința prin care acesta a trecut spre finalul vieții, precum și modul în care acesta a înțeles să-și exercite profesia. Astfel, academicianul Emil Pop, într-un document intitulat „Amintire despre Tit Liviu Blaga”, a amintit impactul manualului de fizică publicat de profesorul său, „[…] scris dintr-o adâncă și puternică vocație, nu dintr-o simplă necesitate”, precum și conținutul, acuratețea și ținuta cursurilor de fizică și matematică susținute de acesta în fața elevilor săi, inclusiv în perioada de suferință, care prevestea tristul său sfârșit: „[…] ne captivau lecțiile lui T[it] L[iviu] Blaga. Vorbea select, frumos și academic, cu intonație și gesturi sugestive. Lecția lui era o conferință susținută, în care răzbătea cald și totuși sobru, entuziasmul dascălului. Profesoratul lui Blaga a fost un apostolat, cuvânt pe care îl subliniez și îl repet în toată greutatea lui. Ultimele lui lecții le-a ținut bolnav, în drumul său spre prematurul deznodământ. Boala îl slăbise în general și îi afectase laringele. Se ținea în picioare, răzimat de paravanul sobei și vorbea în cele din urmă aproape în șoaptă. Se făcea, însă, o liniște sărbătorească, în care nu se auzea decât vocea stinsă a dascălului și alunecarea creioanelor pe foile caietului. Cu toții eram mișcați de măreția unui sentiment al datoriei, care a luptat astfel eroic cu o boală incurabilă, până în pragul morții”. La rândul său, universitarul Victor Marian a evocat atât impactul și utilitatea practică a manualului de fizică publicat de profesorul Tit Liviu Blaga asupra elevilor din Transilvania, dar și asupra studenților din Regatul României, cât și contribuțiile acestuia la diseminarea științei în rândul populației: „[…] Înlocuirea vechiului manual de fizică de liceu, tradus din limba maghiară și depășit, a însemnat un progres însemnat în învățământul fizicii în Ardeal […] Scris în mod atrăgător și tratând materialul dintr-un punct de vedere modern, manualul a fost folosit nu numai de elevii de liceu din Ardeal, ci și de studenții facultăților de științe din România. Contribuția lui T[it] L[iviu] Blaga la redactarea capitolelor de căldură, magnetism și optică se relevă prin claritatea stilului și prin nivelul înalt științific, precum și prin numeroasele probleme și exerciții, ajutor neprețuit pentru elevi. În afară de aceasta, citeam cu multă plăcere mulțimea de articole de popularizare scrise de T[it] L[iviu] Blaga în diverse ziare și reviste, care tratau pe înțelesul tuturor cele mai noi probleme ale fizicii. Activitatea de profesor și cea de autor de cărți didactice și articole de popularizare a lui T[it] L[iviu] Blaga a fost cât se poate de rodnică și a contribuit, în mare măsură, la ridicarea nivelului cultural și la răspândirea științei în masele largi ale poporului român”. Dincolo de simpla evocare a personalității profesorului Tit Liviu Blaga, mărturiile celor doi oameni de știință dovedesc faptul că aceștia și-au prețuit și respectat dascălul de școală brașoveană, sentimente care au rezistat și nu s-au estompat o dată cu trecerea timpului.

Adunate laolaltă, puținele surse documentare avute la îndemână, ne-au permis să trasăm principalele coordonate ale vieții și activității profesorului Tit Liviu Blaga, o personalitate a epocii sale care, dacă ar fi ajuns la vârsta deplinei maturități intelectuale, ar fi putut sta pe același piedestal cu mai tânărul său frate, poetul și filosoful Lucian Blaga. Cu siguranță, spiritul său încă veghează asupra elevilor șaguniști, îi îndrumă și le călăuzește pașii spre cercetarea științelor exacte, amintind de faptul că odinioară, din spatele vechilor bănci și catedre, s-a ridicat un dascăl, un pedagog și un specialist desăvârșit, un model de viață închinată școlii românești transilvănene, o lumânare care s-a mistuit pentru a lumina calea elevilor săi.


BIBLIOGRAFIE:

1) Arhiva Casei Memoriale „Lucian Blaga” Lancrăm, Documente neinventariate (mărturie academician Emil Pop-1960; mărturie profesor universitar doctor Victor Marian-1960);

2) Blaga, Lucian, Hronicul și cântecul vârstelor, ediție îngrijită de Dorli Blaga, București, Editura Humanitas, 2012;

3) Cârlugea, Zenovie, Lucian Blaga-dicționar esențial. Oameni din viața lui, volum I, Iași, Editura TipoMoldova, 2017;

4) Din ziarul profesorului Aurel Ciortea, ediție, studiu introductiv, note și indice de Nicolae Dumbrăvescu, Mădălina Mărginean, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2018;

5) Ghibu, Onisifor, Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1974;

6) Groza, Rodica; Groza, Mihai-Octavian; Damian, Elena, Dicționar: 100 de personalități sebeșene, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2018;

7) Nistor, Eugeniu, „Lucian Blaga-obârșiile și anii de ucenicie”, în Caietele Blaga, număr XXXIX, 2019;

8) Nistor, Eugeniu, Lucian Blaga-biografie și destin, ediția a II-a revizuită, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2019;

9) Popa, Mircea, Lucian Blaga. Perspective transilvane, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2018;

10) Tănase, Cristina; Tănase, Ionuț, „Școala în timpul Primului Război Mondial. Studiu de caz: școalele centrale greco-orientale române din Brașov”, în Țara Bârsei, număr VIII, 2009;

11) ***, „Profesorul Tit Liviu Blaga”, în Foaia Poporului, an XXIV, număr 34, 1916.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/mogroza/" target="_self">Mihai-Octavian Groza</a>

Mihai-Octavian Groza

Director la Anuarul "Astra Sabesiensis", Președinte al Asociatiunii ASTRA, Despartamantul "Vasile Moga" Sebes, doctorand la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, membru al Institutului de Istorie Ecleziastică „Nicolae Bocșan” Cluj-Napoca și membru asociat al Centrului de Cercetare „Ioan Lupaș” Cluj-Napoca.

Ultimele articole

Iubirea cea fără de opreliști

Iubirea cea fără de opreliști

Aspecte introductive Subiectul pericopei evanghelice din această duminică constituie cu certitudine cea mai dificilă temă de casă pe care Dumnezeu o trasează creației. Iubirea e un sentiment cât se poate de nobil și necesar. Aduce împlinire făpturii umane și creează...

Mai multe din Eseu
Adevărata hrană

Adevărata hrană

Introducere Marcată de mai multe evenimente, duminica de astăzi are în centru o Evanghelie aparte. Una în care dragostea lui Dumnezeu se exprimă din nou prin intermediul unei minuni. După ce Sfântul Matei trece în revistă episodul martirizării Înaintemergătorului, el...

Hristos Vindecătorul

Hristos Vindecătorul

Aspecte introductive Cu Hristos Cel care vindecă suntem chemați să ne întâlnim și în această duminică. Căci nu există formă mai frumoasă de manifestare a divinității decât iubirea. Odată eliberat slăbănogul din chingile suferinței, Domnul cheamă la apostolat ucenici...

Altruismul și valoarea lui înaintea lui Dumnezeu

Altruismul și valoarea lui înaintea lui Dumnezeu

Aspecte introductive                                                                                În această perioadă liturgică, Biserica ne cheamă parcă, duminică de duminică să ne familiarizăm cu minunile săvârșite de Hristos. Ne aduce în atenție, puțin câte...

N. Steinhardt şi deconstrucţia utopiilor: un proiect existenţial

N. Steinhardt şi deconstrucţia utopiilor: un proiect existenţial

Asemenea oricărui mistic autentic, şi asemenea Simonei Weil, N. Steinhardt se teme cel mai tare de misterul fals. Această observaţie fertilă poate fi extinsă şi ridicată chiar la rangul de metodă, în cazul lui Steinhardt. În sensul în care seria sinonimică a deconstrucţiei, ca descompunere, denunţare, dezvrăjire, dare în vileag, cădere a măştilor, datul aramei pe faţă ş.a.m.d., revine obsedant în textele sale, invadând pur şi simplu toate ariile de interes ale discursului.

Omul – lucrul cel mai de preț

Omul – lucrul cel mai de preț

Aspecte introductive În decursul activității Sale pământești, Domnul a făcut multe minuni. Între ele, o categorie importantă o reprezintă exorcizările. Uneori, El alungă demoni pentru că cineva din anturajul posedatului o cere, alteori pentru că însuși cel în cauză,...

Iisus Hristos – corect politicește | satiră ideologică

Iisus Hristos – corect politicește | satiră ideologică

Atunci când Iisus Hristos S-a născut, El, de fapt, s-a ferit de beneficiile unui sistem instituționalizat care punea pe primul plan siguranța și confortul majorității nou-născuților; Atunci când a rămas în templu, la doar doisprezece ani, vorbind cu învățătorii Legii,...