Bucuria suferinţei (Sâmbătă, săptămâna a IV-a după Rusalii)

de | iul. 17, 2021

Evanghelia zilei: Mt 8, 14 – 23

În vremea aceea, venind în casa lui Petru, Iisus a văzut pe soacra acestuia zăcând şi aprinsă de friguri; şi s-a atins de mâna ei, iar frigurile au lăsat-o îndată şi s-a sculat şi îi slujea Lui. Făcându-se seară, au adus la El mulţi îndrăciţi şi a scos afară duhurile numai cu cuvântul şi pe toţi bolnavii i-a tămăduit, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul Isaia, care zice: Acesta neputinţele noastre a luat şi boalele noastre le-a purtat. Vă­zând popor mult împrejurul Său, Iisus a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis: Învăţă­to­rule, voiesc să Te urmez oriunde vei merge. Dar Iisus i-a răspuns: vul­pile au vizuini şi păsările cerului cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis: Doamne, dă-mi voie să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu. Iisus însă i-a zis: vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape pe morţii lor. Şi intrând El în corabie, ucenicii Lui au mers după Dânsul.

Bucuria suferinţei

Biserica a socotit ca această pericopă biblică să fie cuprinsă în slujba Sfân­tului Maslu, care este una din cele şapte Sfinte Taine alături de Botez, Mirungere, Împărtăşanie, Spovedanie, Cununie şi Hirotonie.

Taina Sfântului Maslu este, în alcătuirea ei, un ansamblu de rugă­ciuni şi de lecturi biblice, ansamblu care cuprinde şapte rugăciuni, şapte citiri din Apostol, şapte citiri din Sfânta Evanghelie şi şapte ungeri cu unt­delemn sfinţit asupra celor bolnavi.

Pericopa biblică despre vindecarea soacrei lui Petru este a patra Evan­ghelie care se citeşte la slujba Sfântului Maslu. Se pune aici accen­tul pe tămăduirea tuturor celor bolnavi. Domnul Hristos pe toţi cei bolnavi i-a vindecat, ca să se îm­plinească ceea ce s-a spus, despre El, prin Isaia proorocul:

„Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat.” (Mt 8, 17).

Domnul Hristos este Doctorul sufletelor şi al trupurilor, Cel ce vin­decă sufe­rinţele cele îndelungate; Cel ce tămăduieşte toată boala şi toată ne­putinţa în po­por; Cel ce nu voieşte moartea păcătosului, ci să se în­toar­că şi să fie viu; Cel ce voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului.[1] El pedepseşte şi iarăşi tămăduieşte; El tre­ce peste fărădelegi şi iartă nedreptăţile;[2] şi face toate acestea pentru a vindeca sufletul prin trupul care pătimeşte, pentru că spunem:

„Dăruieşte tămăduire robilor Tăi, care sunt în neputinţa sufletului şi a tru­pului, dându-le lor slobozire de păcate şi iertare greşelilor celor de voie şi celor fără de voie, tămăduindu-le lor rănile cele netămăduite şi toată boa­la şi toată neputinţa. Dă­ru­ieşte-le lor tămăduire sufletească, Cel ce Te-ai atins de soaca lui Petru, şi au lăsat-o pe dânsa frigurile, şi s-a sculat şi a slujit Ţie. Însuţi, Stăpâne şi robilor Tăi acestora, dă-le tămăduire şi izbăvire de toată boala cea vătămătoare. Adu-ţi aminte de îndurările Tale cele bogate şi de mila Ta…”.[3]

Citim în Evanghelia după Ioan, că atunci când Domnul Hristos a intrat în Ierusalim prin locul numit Poarta Oilor, unde era o scăldătoare cu cinci pridvoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, a întâlnit acolo un om bolnav de 38 de ani. Acesta stătea aici, pentru că din rânduială dum­ne­zeiască, un înger al Domnului se pogora la vreme în scăldătoare şi tul­bura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era ţinut. Dar mulţi aşteptau această tulburare a apei. Erau acolo mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care vegheau, aştep­tând miş­­ca­rea apei, căci nu ştiau nici ziua şi nici ceasul când avea să se co­boare îngerul Domnului.[4]

Şi acest slăbănog, nu avea om care să-l arunce în scăldătoare când se tulbura apa. Acolo nu se stătea la rând sau altfel spus nu se respecta rân­dul. Dacă cineva vedea că apa este tulburată se arunca în scăldătoare, fără să se gândească că poate aproapele său este mai bolnav decât el.

Şi a venit Domnul Hristos şi dintre toţi bolnavi s-a adresat acestuia care-şi aştepta rândul de 38 de ani. Şi l-a întrebat:

„Voieşti să te faci sănătos?” (In 5, 6).

Răspunsul celui bolnav a fost unul tipic:

„Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.” (In 5, 7).

Aşa răspundem şi noi atunci când, în ordinea vieţii cotidiene, altul ne-o ia înainte, altul care nu este mai îndreptăţit, dar care are om, care este sprijinit de cineva.

Această sintagmă: „Nu am om!” a rămas în vorbirea curentă. Toţi folosesc această zicere, dar uită în ce context a fost folosită. Spunem şi noi la necazuri, la boală şi la suferinţă: „Nu am om”, dar uităm că avem Dum­nezeu. „Dacă nu ai om, ai Dumnezeu”[5] – aşa a răspuns indirect şi Domnul Hristos slăbănogului de la Vitezda.

Şi mai trebuie să trăim un adevăr. Spune Domnul Hristos:

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate cele­lalte se vor adăuga vouă.” (Mt 6, 33; Lc 12, 31).

Aşadar, dacă Dumnezeu este pe primul plan în viaţa noastră, toate le avem şi nu mai avem nevoie de om care să ne arunce în scăldătoare. Dacă însă nu-L avem pe Dumnezeu, atunci avem nevoie de doctori (căci de multe ori bolile sunt urma­rea păcatelor nespovedite) sau avem nevoie de tot felul de oameni pe care de multe ori îi rugăm să ne ajute, căci foarte puţini o fac din proprie iniţiativă.

Bolile trebuie privite şi ca încercări din partea lui Dumnezeu. Aşa a fost încercat Dreptul Iov. Aşa putem fi încercaţi şi noi. Important este ca în această în­cercare să nu deznădăjduim. De fapt în nici o încercare nu trebuie să deznădăj­duim. Dacă deznădăjduim, nu ne mai vede Dumnezeu. Dacă însă căutăm mai întâi dreptatea lui Dumnezeu, Domnul Hristos ne va vedea, cum a văzut-o odinioară pe soacra lui Petru. Citim în Evan­ghe­lia după Matei că Domnul Hristos,

„venind în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând.” (Mt 8, 14).

Sunt mulţi bolnavi azi pe pământ. Au fost şi pe vremea Mântuitorului, dar nu toţi au fost vindecaţi. Aceasta trebuie să ştim: Domnul Hristos ne vede; ştie că suntem bolnavi, ştie că suntem părăsiţi, ştie că nu avem oameni care să ne poarte de grijă, dar să nu deznădăjduim, să nu des­cura­jăm. Aşa ne îndeamnă şi Sfântul Ioan de Kronstadt. Şi cităm din Viaţa mea în Hristos îndemnul pe care-l face unui bolnav:

„Du-ţi boala cu curaj, nu numai să nu te descurajezi, ci, dacă poţi, bucură-te!”.[6]

Poate nu ne putem bucura în suferinţă, dar să nu uităm că viaţa în Hristos aduce bucurie. Antoine de Saint-Exupery spune un adevăr la care trebuie să luăm aminte:

„Toată viaţa este naştere. Şi te obişnuieşti cu tine aşa cum eşti. Desigur, te lamentezi în ziua în care îţi pierzi ochiul, căci orice transformare e dure­roasă. Dar nu e nimic patetic în a te plimba prin viaţă cu un singur ochi. Şi am văzut orbi râzând.”.[7]

Încheiem cu o maximă a teologului grec, Panayotis Nellas, care vor­bind despre moarte, de care nimeni nu este scutit, spune:

„Să stăm, deci, cu vitejie, râzând de moarte.”.[8]

De ce? Pentru că prin Hristos am călcat cu moartea pe moarte.


[1] Rugăciunea a 7-a, Slujba Sfântului Maslu, în Molitfelnic, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1998, pp. 133 – 134.

[2] Rugăciunea a 5-a, Slujba Sfântului Maslu, în Molitfelnic, pp. 127 – 128.

[3] Ibidem, p. 128.

[4] In 5, 2 – 5.

[5] Mitrop. Antonie Plămădeală, Tâlcuri noi la texte vechi, Sibiu, 1989, p. 181.

[6] Sfântul Ioan de Cronstadt, Viaţa mea în Hristos, p. 162.

[7] ANTOINE DE SAINT-EXUPERY, Citadela, p. 241.

[8] Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit, p. 40.

Meditație la Evanghelia zilei
Meditație la Evanghelia zilei
Bucuria suferinţei (Sâmbătă, săptămâna a IV-a după Rusalii)
Bucuria suferinţei (Sâmbătă, săptămâna a IV-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 2)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 2)

Henry David Thoreau observa: „Viaţa noastră se pierde în detalii”, de aceea sfătuia: „Simplificaţi, simplificaţi, simplificaţi!". Acest lucru se vede cel mai bine în cât de puțin loc acordă omul rugăciunii zilnice, activitate care ar trebuie să aibă primul nivel de...

Învierea lui Hristos – biruință asupra morții și asupra iadului

Învierea lui Hristos – biruință asupra morții și asupra iadului

Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este deodată biruință asupra morții și asupra iadului, pentru că trupul Mântuitorului din mormânt nu a cunoscut stricăciunea, iar sufletul, care s-a coborât la iad, nu a fost reținut acolo, în infern. Taina aceasta a...