Gesturile şi textele liturgice trebuie urmărite, desigur, în paralel cu textul propriu-zis al Proscomidiei. Se va observa, astfel, că pe Sfântul Disc va fi reprezentată întreaga Biserică, din cer şi de pe pământ. Data trecută spuneam că pentru Proscomidie rânduiala prevede 5 prescuri, sau una mai mare, rotundă cu cinci părţi.
1. Din prima prescură, sau din mijlocul celei rotunde, se scoate un „cub” cu pecetea IIS HS NI KA, ce se numeşte Agneţ (în traducere, Miel), care îl reprezintă pe Hristos, „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29). Ritualul liturgic legat de scoaterea Agneţului aminteşte, treaptă cu treaptă, ceea ce a fost esenţial în actul mântuirii: pătimirile şi moartea jertfelnică îndurate de Mântuitorul Iisus Hristos. Agneţul se aşează în centrul Sf. Disc.
2. Din prescura a doua se scoate un triunghi consacrat Maicii Domnului, ce va sta de-a dreapta Sf. Agneţ.
3. Din prescura a treia se scot nouă triunghiuri micuţe, pentru sfinţii Bisericii, începând cu Arhanghelii şi încheind cu sfântul a cărui Liturghie se săvârşeşte în acea zi.
4. Din a patra prescură se scot trei triunghiuri, pentru arhiereul locului şi preoţii/diaconii co-slujitori; pentru popor şi cârmuitorii ţării; pentru ctitorii în viaţă ai lăcaşului respectiv. Tot din prescura a patra se scot şi părticele micuţe (miride) pentru toţi cei vii, care se pomenesc în Sfântul Altar.
5. Din prescura a cincea se scot miridele pentru toţi cei adormiţi care se pomenesc.
La urmă, preotulia din nou a patra prescură, scoate o părticică şi o aşează la cele vii, zicând: Pomeneşte, Doamne, după mulţimea îndurărilor Tale, şi a mea nevrednicie; iartă-mi toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie şi să nu opreşti, pentru păcatele mele, harul Preasfântului Tău Duh, de la darurile ce sunt puse înainte.
Observăm, astfel, că la proscomidie preotul şi credincioşii îşi dau mâna pentru minunata pregătire a Sfintei Liturghii, fiecare cu partea sa de contribuţie: preotul, cu rânduiala tainică, frumoasă şi atât de bogată în semnificaţii, iar credincioşii cu darurile pe care le aduc, din darurile primite de la Dumnezeu şi din ostenelile proprii.
Asociereadintrepriveliştea extraordinară, măreaţă şi emoţionantă de pe Sfântul Disc şi ceea ce preotul slujitor vede cu ochii minţii în Împărăţia Cerurilor este evidentă. După cum bobul de rouă, din dimineţile de vară, cuprinde toată bolta senină a cerului, încât soarele se reflectă ca un punctuleţ strălucitor într-o mare albastră, încadrat de marginile verzi ale orizontului, aşa tipsia de metal a Discului cuprinde – minune a lui Dumnezeu! – Biserica întreagă, din cer şi de pe pământ: triumfătoare, din cer, cu Hristos în mijloc (nedespărţit de Tatăl şi de Duhul Sfânt), cu Maica Domnului, cu cetele îngerilor şi ale sfinţilor, dimpreună cu Biserica luptătoare, de pe pământ, cu viii care se roagă şi cu morţii care aşteaptă.
În ansamblu, ceea ce se petrece în firida Sfântului Altar face parte din Sfânta Liturghie, fiind începutul ei tainic, pregătitor, aşa cum tainică a fost viaţa Mântuitorului până la treizeci de ani, când a ieşit la propovăduire. De fapt, această lucrare ilustrează plastic istoria mântuirii neamului omenesc, marcată de naşterea, propovăduirea, pătimirile, moartea şi învierea lui Hristos.
Dragi ascultători,
Învăţămintele acestei lucrări tainice reies de la sine: în timp ce preotul proscomideşte, credincioşii îl pot însoţi tainic cu rugăciunea lor şi cu evlavia manifestată în timpul Utreniei, ştiind măcar în parte ce se petrece în Sfântul Altar, având o atitudine cuviincioasă nu numai în timpul Liturghiei propriu-zise, ci chiar din clipa în care au păşit pragul sfântului lăcaş. Un mare ajutor pentru cultivarea acestei evlavii, chiar de la început, îl reprezintă rostirea în taină a rugăciunii de intrare în biserică: Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru mulţimea îndurărilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta; închina-ma-voi în biserica Ta cea sfântă, Doamne, povăţuieşte-mă cu dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei îndreptează înaintea Ta calea mea, ca fără alunecare să preaslăvesc o Dumnezeire: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
