Criza medicinei – criza credinţei

de | mai 13, 2021 | Eseu

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, sub influenţa gândirii postmoderniste, omenirea a stat sub semnul neîncrederii în morală şi în etică, refuzând să accepte existenţa oricăror „absoluturi morale”, ca să folosim o sintagmă a lui Albert Camus, sau chiar a unei morale în sensul tradiţional al termenului. Dar această epocă a trecut, iar gândul nostru se îndreaptă spre secolul XXI, cel care abia a început şi care „va fi etic sau nu va fi deloc [1].

Deocamdată, realitatea ne arată faptul că problemele cu care se confruntă lumea în care trăim reclamă în mod obligatoriu recursul la etică şi la morală. Dacă primul factor îl constituie criza profundă pe care o traversează omenirea, cel de-al doilea îl reprezintă resurgenţa religiei la scară planetară. Nu în ultimul rând, este vorba de viaţa reală, cu numeroasele ei probleme şi aspecte ce vizează guvernanţa globală, ocrotirea mediului înconjurător, dar şi comportamentul faţă de semeni în diversele lui circumstanţe, precum cele medicale, politice, de afaceri etc.

Putem admite chiar că lumea are o „problemă a îngrijirilor de sănătate”, o „problemă socială”, o „problemă ecologică”, o „problemă politică”, o „problemă de securitate globală” etc., iar soluţionarea lor depinde în mare măsură de modul în care este percepută problema morală, care în acest fel devine problema preeminentă a lumii noastre şi care, trebuie să recunoaştem, depinde în mare măsură de problema spirituală.

Pe de altă parte, postulatele etice de odinioară sunt astăzi pline de turbulenţe, deoarece  ştiinţa nu este întotdeauna capabilă să furnizeze şi regulile morale ale aplicării sale în practică, iar pentru că responsabilităţile omului de ştiinţă au devenit din ce în ce mai mari, nici multitudinea de opinii şi nici raţionamentele nu pot să-l ajute întotdeauna cu adevărat.

Desigur, nu numai etica medicală se clatină din cauza hărţuirii ştiinţifice, tehnice şi economice, turbulenţe etice datorate progresului fiind semnalate în aproape toate domeniile de activitate. Vremurile pe care le trăim sunt marcate de criză, adică o situație de neclaritate și incertitudini, în care totul depinde de puterea de a distinge şi a judeca evenimentele şi evoluţia lor[2].

Un lucru e sigur: crizele nu pot fi evitate. A le nesocoti sau nega, din frică sau revoltă, este o atitudine care nu ajută la nimic. Iată de ce o discuţie mai largă pe această temă înseamnă atât o formă de recunoaştere a frământărilor oamenilor, cât şi faptul că în­ţelepciunea umană este limitată şi are nevoie să fie călăuzită de înţelepciunea lui Dumnezeu.


[1] Singer P., Tratat de etică, traducere Boar V., Ed. Polirom, Iaşi, 2006, p.13.

[2] Cuvântul „criză” provine din grecescul „krisis” şi însemna alegere, decizie. Uneori, semnifică o situaţie medicală decisivă, un moment de cotitură, în care este vorba de viaţă sau de moarte. Mai târziu, cuvântul a căpătat un sens mai larg, cu referire la modul spre care tindem, adică de progres sau, din contră, de involuţie.

 

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/mirceagbuta/" target="_self">Mircea Gelu Buta</a>

Mircea Gelu Buta

Prof. Univ. Dr., Facultatea de teologie Ortodoxă, UBB Cluj-Napoca

Ultimele articole

Grija Lui și grijile noastre

Grija Lui și grijile noastre

Introducere După ce enunță textul Rugăciunii Domnești, Mântuitorul oferă o serie de sfaturi ce privesc viața cotidiană și prioritățile ei. În același timp, are în vedere și aspecte ce țin de morală și rolul ei în urcușul spre veșnicie. Pentru a fi înțeleasă cum se...

Omul civilizat și grija pentru suflet

Omul civilizat și grija pentru suflet

Nuvela „Moara cu noroc” (a lui Ioan Slavici), vorbeşte despre un om, un foarte bun creştin, care era harnic şi avea de toate. Necazul a început când a fost robit de cele materiale, pentru că atunci toate s-au făcut, până la urmă, praf. Iată ce concluzie trage Ioan Slavici: „Liniştea colibei tale te face fericit”. Aşa cum zice Sfântul Pavel, dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte pentru noi şi pentru copiii noştri, ne este de ajuns, pentru că „liniştea colibei tale te face fericit”.

Mai multe din Eseu
Vindecare și mărturisire

Vindecare și mărturisire

Aspecte introductive Episodul tumultos al mărturisirii divinității, realizată de Hristos în fața fariseilor care sunt de-a dreptul contrariați, este urmat în relatarea ioaneică de o minune cu profunde semnificații. Trecând, Domnul vede un om. Nu orice fel de făptură...

Setea și feluritele ei forme de astâmpărare

Setea și feluritele ei forme de astâmpărare

Aspecte introductive Capitolul în care este tezaurizată ampla și valoroasa pericopă evenghelică la care suntem chemați să medităm în această duminică, debuteză cu un interesant pasaj descriptiv. Ucenicii lui Iisus, între care unii ce fuseseră anterior ai...

Învierea prin Euharistie

Învierea prin Euharistie

În Învierea lui Iisus Hristos regăsim în fiecare an bucuria dumnezeiască a salvării vieții noastre confruntate cu propriile resurse perimate. Ieșirea din fatidicul existențialism biologic, dominat de previziunile sfârșiturilor personale, ne este pusă la îndemână de...

Sfințenia și sfinții în tradiția răsăriteană

Sfințenia și sfinții în tradiția răsăriteană

(versiune revizuită a studiului publicat în revista Tabor, nr. 6, iunie 2018) 1. Sfințenia ca însușire proprie lui Dumnezeu. Raportul dintre sfințenie și celelalte atribute divine. Părintele Dumitru Stăniloae consideră că luată în ea însăși, sfințenia este un atribut...