Gheorghiță Ciocioi, Spovedaniile unui pelerin valah în Ortodoxia rusă. Prin cenușa Imperiului Roșu, Cuvânt înainte de Răzvan Bucuroiu, Editura Lumea Credinței, București, 2021, 208 p.
Asistăm de săptămâni bune la un război fratricid, dezlănțuit nu departe de granițele țării noastre, pe teritoriul Ucrainei. Intervenția militară a Federației Ruse în țara vecină, desfășurată cu binecuvântarea explicită a Patriarhului Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii, ne-a șocat, întristat și îndurerat pe mulți, pe alții i-a revoltat, pe puțini i-a lăsat insensibili, pe o seamă i-a transformat în portavoci publice, uneori foarte agresive, ale propagandei filoruse sau antiruse. Majoritatea Bisericilor Ortodoxe și a celorlalte biserici creștine au condamnat războiul și s-au implicat ireproșabil, precum a făcut-o Biserica noastră, în ajutorarea refugiaților, mai ales femei și copii, care și-au părăsit patria și căminul pentru a se pune la adăpost de confruntările militare.
Dincolo de război, de factorii și actanții politici și militari, apoi de întreaga dezbatere interminabilă din mijloacele de comunicare în masă și de pe rețelele de socializare – unde oricine își poate da cu părerea –, am sesizat cu toții că acest conflict armat are și resorturi sau cauze religioase și spirituale, mai ales de politică bisericească, miza fiind jurisdicția canonică sau mai bine zis controlul ecleziastic asupra Ucrainei, areal pe care și-l revendică obsesiv și agresiv Patriarhia Moscovei, la fel cum o face cu Republica Moldova, Bielorusia, Țările Baltice, în general cu ortodocșii trăitori în teritoriile ex-sovietice. Teoretic, majoritatea dintre noi românii, mai ales clericii, teologii și un segment al societății civile, cunoaștem la modul concret aceste pretenții moscovite, datorită conflictului jurisdicțional latent din Republica Moldova. Trebuie însă să recunoaștem că dincolo de câteva informații cu caracter general, lumea rusă și mai ales Ortodoxia rusă contemporană ne sunt foarte vag cunoscute. Această situație se explică mai ales prin bariera lingvistică, prin extrem de puținii teologi și specialiști români care vorbesc și citesc limba rusă sau o altă limbă slavă. Această penurie de specialiști a făcut ca uneori să fim expuși propagandei, dezinformării și manipulării moscovite care a făcut victime și în rândul unor români, clerici și mireni, bine intenționați, fără vădite simpatii sau antipatii ruse. În fond, un specialist indiferent de domeniul pe care-l ilustrează trebuie să contribuie în mod onest la descoperirea, cunoașterea și înțelegerea de către publicul larg a câmpului sau domeniului său de expertiză.
Un specialist român în Ortodoxia rusă, a cărui expertiză și probitate morală este incontestabilă, este domnul dr. Gheorghiță Ciocioi (n. 1964), etnolog, publicist și traducător prolific, autor a numeroase articole, reportaje de călătorie și cărți publicate cu precădere în revista „Lumea Credinței” și sub egida editurii Sophia din București. Colaborator fidel al revistei amintite, care apare de peste două decenii la București sub coordonarea cunoscutului jurnalist creștin Răzvan Bucuroiu, Gheorghiță Ciocioi s-a afirmat ca un neîntrecut cunoscător al fibrei profunde a spațiului balcanic și slav, despre care a scris de-a lungul anilor sute de articole, studii, note de călătorie și de jurnal, venind astfel în întâmpinarea creștinilor ortodocși români dornici să cunoască istoria și realitățile prezente ale acestor vaste spații geopolitice, culturale și religioase puternic impregnate de spiritualitatea ortodoxă. Pentru a facilita accesul cititorilor interesați de aceste aspecte, distinsul autor și-a strâns contribuțiile în mai multe volume, apărute la Editura Lumea Credinței, cu prefața aceluiași jurnalist Răzvan Bucuroiu. Astfel, după ce în vara anului 2019 ne-a oferit un volum în care prezintă situația ecleziastică din Ucraina și relațiile Patriarhiei ruse cu cea de la Constantinopol în contextul oferirii autocefaliei Bisericii din Ucraina și a declanșării schismei dintre Moscova și Constantinopol[1], la sfârșitul anului trecut, eruditul autor și finul intelectual ortodox bucureștean și-a strâns într-un alt volum articolele referitoare la Ortodoxia rusă, o lume pe care cititorul o descoperă datorită peniței pelerinului român care a călătorit prin locurile pe care le descrie punctual cu meticulozitate, onestitate și un veritabil talent literar. Meritul lui Gheorghiță Ciocioi este de a nu fi exagerat, de a nu afurisi, dar nici de a lăuda, gratuit, pe nimeni și nimic. Deci, de a nu interpreta sau relata în cheie ideologică realitățile istorice și contemporane ale Ortodoxiei ruse din „Rusia lui Putin”. Cartea este structurată în trei capitole: „Pelerin valah în Țara Muscalilor”, care evocă peregrinările autorului pe la principalele lavre și centre ce pelerinaj ale Rusiei europene (Moscova, Kazan, Danilov, Novodevici, Smolensk, Radonej, Ipatiev, Serpuhov, Optina, Tolga, Sarov, Derjavino, Tutaev, Mangop și Bahcisarai din Crimeea); „Maica Rusie” și „Prin cenușa Imperiului Roșu”, grupaje care conțin mai ales articole de analiză referitoare la evoluția Bisericii Ortodoxe Ruse după căderea URSS, la politica bisericească a patriarhilor Alexei II și Kiril, la revirimentul sentimentului religios în Federația Rusă, la manifestarea credinței în cotidian, la activitatea unor clerici ortodocși deveniți celebri în ultimele două decenii, la derapajele unor clerici și a unor obști monahale slab catehizate, la implicațiile pandemiei Covid-19 asupra Rusiei și a Patriarhiei Ruse ș.a.m.d.
Gheorghiță Ciocioi privește și prezintă românilor realitățile Bisericii Ortodoxe din Rusia cu ochi realist, cu interes și curiozitate, dozate uneori cu umor și spirit critic, bazându-se pe cunoștințele acumulate la fața locului și pe informațiile culese din literatura teologică și istorică rusă contemporană. După cum bine apreciază prefațatorul, „în afară de geografiile pe care le-a străbătut de la Moscova la Radonej, de la Optina la Tolga, de la Tutaev la Mangop și de la Bahcisarai la Ekaterinburg, autorul descrie și realitățile contondente, rugoase, dar și pline de sfințenie și jertfelnicie ale credinței rușilor la cumpăna dintre milenii. De la sublim la ridicol, de la sacru la profan, toată paleta de trăiri și realități oferite de sufletul creștin al Rusiei ni se perindă pe sub ochi”. Pe scurt, volumul are valoarea unui ghid istoric, politic, artistic, religios și chiar antropologic, care îl poate introduce pe orice cititor român în Ortodoxia rusă, ajutându-l să înțeleagă mai bine această lume fascinantă și societatea rusă în ansamblul ei. De aceea, toți cei ce doresc să cunoască mai bine Rusia contemporană și în mod particular Ortodoxia rusă din ziua de astăzi trebuie să adauge în lista lecturilor obligatorii această nouă carte, precum și celelalte lucrări semnate de Gheorghiță Ciocioi, unul dintre cei mai buni cunoscători români ai Ortodoxiei ruse.
[1] Gheorghiță Ciocioi, Ortodoxie și schismă: Rusia, Ucraina și Constantinopol, Editura Lumea Credinței, București, 2019, 192 p.
