„Glasul celui ce strigă” (Joi, Săptămâna a XXXII-a după Rusalii)

de | feb. 3, 2022

Evanghelia zilei: Mc 11, 27 – 33

În vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim; şi, când se plimba Iisus prin templu, au venit la Dânsul căpeteniile preoţilor, cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: am să vă întreb şi Eu pe voi o vorbă şi să-mi răspundeţi. Atunci vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea. Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! Ei însă vorbeau între ei, zicând: dacă vom răspunde: din cer, va zice: pentru ce, dar, nu aţi crezut în el? Iar dacă vom răspunde: de la oameni – se temeau de popor, pentru că toţi aveau credinţa că Ioan a fost într-adevăr prooroc. Deci au răspuns lui Iisus: nu ştim. Atunci şi Iisus le-a zis: nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

„Glasul celui ce strigă”

Învăţătorii de Lege, pizmuindu-L pe Iisus pentru că a scos din templu pe negustori, vin la El şi-L întreabă:

„Cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ţi-a dat această putere?” (Mt 21, 23; Mc 11, 28; Lc 20, 2).

L-au întrebat pentru că numai un preot putea să facă ordine în „Casa lui Dumnezeu”.[1] L-au întrebat şi pentru că urmăreau să-L prin­dă în cuvânt, căci dacă spunea Iisus că face acestea cu puterea lui Dum­ne­zeu, aveau să îndepărteze de la El mulţimile, pentru că nu-L recu­noş­teau ca Dumnezeu, ci ieşit de la Dumnezeu, iar dacă spunea că face acestea cu de la Sine putere, să-L arate ca potrivnic al lui Dumnezeu. Iisus cunoscând însă gândurile lor, îi prinde în propria lor cursă, obligându-i să răspundă ei mai întâi în legătură cu botezul lui Ioan. Căci dacă ar fi răspuns că propovăduirea lui Ioan era din cer, aveau să fie vădiţi ca îm­potrivitori ai lui Dumnezeu, ca unii ce nu au crezut în el, iar dacă ar fi spus că este de la oameni, mânia poporului avea să vină asupra lor, căci Ioan era consi­de­rat prooroc. Prin urmare, fariseii au răspuns: „nu ştim”, cu toate că ştiau. Acestora nici Domnul nu le răspunde, zicând:

„Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.” (Mt 21, 27; Mc 11, 33; Lc 20, 8).

Fariseii ştiau despre Ioan Botezătorul, ştiau cine este. Ei înşişi s-au dus la Iordan şi l-au întrebat:

„Cine eşti tu?” (In 1, 19).

Şi el a mărturisit, şi n-a tăgăduit şi a zis:

„Nu sunt eu Hristosul.” (In 1, 20).

Şi l-au întrebat şi i-au zis:

„De ce botezi dacă nu tu eşti Hristosul?” (In 1, 25).

Ioan le-a răspuns, zicând:

„Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei.” (In 1, 26 – 27).

A doua zi l-a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis:

„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” (In 1, 29).

Le-a spus tuturor celor care erau cu el:

„Iată pe cine mărturisesc eu, iată înaintea Căruia am fost trimis să-i pre­gătesc calea”.

Înaintemergătorul îl arată cu degetul, spunând:

„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” (In 1, 29).

Vedem parcă cum imaginea traduce efectiv, pentru ochi, cuvintele acelea, fixându-le în memorie. Cei care au auzit aceste cuvinte au crezut în ele. De la ei această mărturie s-a răspândit în popor şi toţi au început să creadă că Cel arătat şi mărturisit de Ioan nu este un oarecare. La aceasta a făcut trimitere Mântuitorul atunci când i-a întrebat pe farisei de unde este botezul lui Ioan: din cer sau de la oameni? Aceştia au ocolit răspunsul, cu toate că ştiau că Ioan nu boteza cu de la sine putere.[2] Nu au recunoscut ceea ce ştiau, căci trebuiau să recunoască atunci şi pe Acela pe care Botezul lui Ioan L-a descoperit.

Dacă Naşterea Domnului s-a petrecut într-un loc retras, Botezul Domnului Îl descoperă lumii întregi pe Mântuitorul. Sfântul Ioan ca Înaintemergător al Dom­nu­lui şi-a legat numele de Botez şi de aceea s-a numit „Botezătorul”. El mărturisea despre sine că este glasul celui ce strigă:

„În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui, precum a profeţit proorocul Isaia: «Glasul celui ce strigă în pustie: gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu.».” (Lc 3, 4 – 6).

În antichitate, atunci când o persoană importantă vizita o cetate, un înainte­mergător îi anunţa vizita. Colinda străzile cetăţii şi le striga oamenilor:

„În pustie gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.”.

Palestina, fiind la marginea deşertului, este străbătută, în lunile octom­­brie şi noiembrie, de vânturi dinspre sud şi sud-vest, deci dinspre pustiul Arabiei şi Sinaiului. Aceste vânturi sunt foarte calde şi antrenează cu ele nori de praf şi nisip roşiatic extrem de fin. În aceste condiţii atmos­fera se înceţoşează şi aerul devine greu de respirat. Pe case, pe dru­muri, pe arbori se depune un strat fin de praf, iar drumurile dintre oraşe sunt acoperite de nisip.[3] Aşadar, misiunea unui înainte­mer­gător era să-i anunţe pe oameni de vizita Stăpânului lor, ca aceştia să-i pregă­teas­că venirea: să cureţe drumurile de nisip, să iasă cu toţi în pustie, adică în afara cetăţii, şi să îndrepte căile pe care avea să vină stăpânul lor.

Sfântul Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul prin excelenţă. După ce a trăit în pustie până în ziua arătării lui către Israel, a venit la Iordan, zicând:

„Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor. Eu sunt glasul celui ce strigă: «În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.».” (Mt 3, 2 – 3).

Putem descoperi aici o nuanţă lingvistică. Este ştiut că în antichi­tate soldaţii, înainte de a participa la un război, mergeau la Delphi să afle de la Oracolul de aici ce soartă vor avea. Şi le spunea Oracolul:

„Te vei duce, te vei întoarce, nu vei muri”;

sau:

„Te vei duce, te vei întoarce, nu, vei muri!”

Depinde unde se punea virgula. Aşa şi în textul profeţiei lui Isaia. Citim în Evanghelii:

„Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: «Gătiţi calea Domnului.».” (Mt 3, 3; Lc 3, 4).

Un înaintemergător însă nu striga în pustie. El intra în cetate şi îi atenţiona pe oameni. Deci, corect ar fi pentru înaintemergător:

„Eu sunt glasul celui ce strigă: «Gătiţi calea Domnului în pustiu.».”,

cum apare de altfel şi în textul profeţiei lui Isaia:

„Un glas strigă: «În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.».” (Is 40, 3).

Cu siguranţă sinopticii ştiau lucrul acesta. Nu este greşit textul evan­gheliei. Poate greşită este uneori înţelegerea celor ce citesc acest text. Sfântul Ioan Botezătorul a rămas la Iordan – în pustiu – şi de acolo striga:

„Gătiţi calea Domnului”.

El nu striga în pustiu, adică să nu-l audă nimeni, căci spune Evan­ghelistul Marcu că:

„Ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim.” (Mc 1, 5);

şi toţi îl ţineau ca un profet, căci le spunea tuturor ce au făcut şi ce tre­buie să facă.

Atunci când Iisus a venit la Iordan să primească Botezul, Ioan l-a re­cunoscut, căci a spus:

„Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine” (Mt 3, 14),

dar, pentru a împlini toată dreptatea, L-a botezat. Îndată ce Iisus a ieşit din apă, cerurile s-au deschis şi s-a auzit un glas din cer zicând:

„Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit.” (Mt 3, 17; Mc 1, 11; Lc 3, 22).

Unii, din cei prezenţi, care nu-l cunoşteau încă pe Iisus, au crezut că pentru Ioan s-a făcut acest glas. Dar, s-a coborât Duhul Sfânt în chip de porumbel şi a stat deasupra Mântuitorului şi L-a descoperit tuturor că El este Fiul lui Dumnezeu. Aşadar, fariseii dacă nu au vrut să cunoască Botezul lui Ioan, nu l-au recunoscut nici pe Iisus Hristos ca Mântuitor şi ca Fiu al lui Dumnezeu.

[1] Mc 2, 26; Lc 6, 4.

[2] Mt 21, 24 – 26; Mc 11, 29 – 33; Lc 20, 3 – 7.

[3] Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Diac. Prof. Dr. Emilian Corniţescu, Arheologie bi­blică, p. 59.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
„Glasul celui ce strigă” (Joi, Săptămâna a XXXII-a după Rusalii)
„Glasul celui ce strigă” (Joi, Săptămâna a XXXII-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Memoria spațiului sacru

Memoria spațiului sacru

Într-o conferință pe care a prezentat-o în 1951, Martin Heidegger spunea: „Muritorii locuiesc în măsura în care salvează pământul. Salvarea nu smulge doar dintr-un pericol. A salva înseamnă propriu-zis, a eliberat ceva întru esența sa proprie. A salva pământul este...

Cinstirea Icoanelor. Ce ne spune textul biblic ? P3

Cinstirea Icoanelor. Ce ne spune textul biblic ? P3

Programul de aprofundare a învățăturii biblice „Să învățăm și să citim împreună Sfânta Scriptură” susținut de Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană este difuzat la Radio Renașterea în fiecare zi de marți de la ora 19.00.20.

Rațiunea nu primește, iar inima nu poate | Duminica a 19-a după Rusalii

Rațiunea nu primește, iar inima nu poate | Duminica a 19-a după Rusalii

Ev. Luca 6, 31-36 Predica de pe munte - Iubirea vrășmașilor „Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor...

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 13)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 13)

„Părintele Isidor nu-şi întrerupea niciodată postul: ţinea în permanenţă plăcutul post al abţinerii de la vorba cea multă. De la mâncăruri şi băuturi de soi se abţinea oricum tot timpul, de vreme ce nu avea de nici unele dintre aces­tea. Căci el nu avea nimic, iar...