Prin apostolul de astăzi, sfântul Pavel atacă direct unul dintre sloganele cele mai în vogă la acea vreme în Corint, de provenienţă stoică, potrivit căruia, libertatea omului de a se desfrâna şi de-a mânca la ospețele jertfite idolilor, era un bun al spiritului nobil. Ceea ce face apostolul Pavel, este să reinterpreteze acest slogan libertin, şi să-i ofere o altă dimensiune, una creştină, insistând pe faptul că adevărata libertate este oferită omului doar de către Sfântul Duh Care acţionează numai într-un trup curăţit de patimi. Aşadar, libertatea sexuală promovată de filozofia stoicilor de secol I, era una aparentă, în cel mai bun caz o minciună calificată, fiindcă orice patimă îl robeşte pe om, anulându-i libertatea oferită lui de Domnul Iisus prin Jertfa de la Golgota. Argumentul forte al apostolului Pavel vizează natura trupului omenesc, care nu doar că este templu al Sfântului Duh sau mădular al lui Hristos (vv. 15-18) dar potrivit capitolului 15 al acestei epistole, trupul este destinat Învierii, când va deveni transparent, spiritual, nestricăcios şi plin de slava lui Dumnezeu. De aceea, se cuvine să pregătim acest trup al nostru, această bucată de carne pentru Înviere, practicând neîncetat virtutea curăţiei, precum o mireasă fidelă ce-L aşteaptă pe Mire, şi nicidecum să-l terfelim prin mizeria împreunării ruşinoase. Versetul 16 vine şi mai mult să-i trezească pe creştinii din Corint, care deveniseră prea libertini în manifestările lor, deoarece aceştia obişnuiau să mai intre în tempul închinat zeiţei Afrodita, unde aşa numitele „ierodule” sau preotesele zeiţei, practicau prostituţia sacră, împreunându-se ruşinos cu orice doritor în numele Afroditei. Nu doar că acest păcat era scandalos pentru un creştin, dar problema cea mai gravă era că aceşti neînfrânaţi bărbaţi din Biserică, prin natura păcatului lor, deveneau un singur trup cu acea prostituată, când trupul şi duhul lor era destinat spre a deveni un singur Duh cu Domnul Iisus Hristos (v. 17). Practic aceştia se dovedeau a fi nişte infideli Dumnezeului lor, iar pedeapsa pentru infidelitate, conform legii lui Moise, este uciderea.
Împărăția lui Dumnezeu nu este aici și nici acolo | Duminica după Botezul Domnului
Ev. Matei 4, 12-17 Începutul propovăduirii Domnului „Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia...