Evanghelia zilei: Lc 6, 37 – 45
Zis-a Domnul: nu judecaţi pe alţii, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi veţi fi iertaţi; daţi, şi vi se va da; vor turna în sânul vostru o măsură bună, îndesată şi clătinată şi plină încât să se verse; căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura şi vouă. Apoi le-a spus şi o pildă: poate, oare, orb la orb să arate calea? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu poate fi ucenicul mai presus de dascălul său; iar dacă s-a desăvârşit, va fi ca dascălul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna care este în ochiul tău nu o simţi? Sau cum poţi zice fratelui tău: frate, stai să scot paiul din ochiul tău, nevăzând tu însuţi bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi nici pom rău care să facă roade bune. Iar fiecare pom se cunoaşte după roadele lui; căci nu se adună smochine din mărăcini, nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun scoate cele bune din vistieria cea bună a inimii sale, iar cel rău, din vistieria cea rea a inimii sale, scoate cele rele. Că din prisosinţa inimii grăieşte gura lui.
Predica de pe Munte
Capitolul al VI-lea din relatarea lucanică nu este altceva decât un rezumat al „predicii de pe Munte”, predică pe care Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei o prezintă în amănunt, pe parcursul a trei capitole, respectiv între capitolele al V-lea şi al VII-lea.
Sunt unele diferenţe între cele două relatări. Spre exemplu, spre deosebire de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei care ne relatează 9 fericiri rostite de Domnul Hristos, la Sfântul Evanghelist Luca găsim numai 4 fericiri, urmate de 4 vai-uri. De fapt Sfântul Evanghelsit Luca a urmărit o paralelă între răsplată şi pedeapsă:
| „Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.
Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului.” |
„Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.
Dar vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Dar vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Dar vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor.” |
| (Lc 6, 20 – 22) | (Lc 6, 24 – 26) |
O altă deosebire între cele două relatări se află cuprinsă chiar în textul pericopei biblice de astăzi. Spune Sfântul Evanghelist Luca:
„Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; Iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.” (Lc 6, 37 – 38).
La Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei găsim numai îndemnul:
„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.” (Mt 7, 1 – 2).
Aşadar este o scară a judecării aproapelui: îl judecăm şi apoi îl osândim. Nu ne rezumăm numai la o constatare a păcatului sau a greşelii acestuia ci, mai mult decât atât, îl descoperim lumii precum odinioară fariseii care au adus înaintea Domnului Hristos o femeie prinsă în desfrânare. Şi ce a făcut Domnul Hristos? A spus: „cine este fără de păcat acela să o osândească.”.[1] Şi pentru că toţi au plecat şi a rămas acea femeie doar cu Hristos – Cel fără de păcat, Domnul a iertat-o. De fapt, aşa ne îndeamnă şi pe noi, zicând:
„Iertaţi şi veţi fi iertaţi, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.” (Lc 6, 37 – 38).
Iată ce ne îndeamnă Sfântul Ignatie Briancianinov:
„Iubeşte-l pe semenul tău în felul următor: nu te mânia pe el şi nu-l urî pe el; nu-i face reproşuri, nu-l bârfi, nu-i vorbi aspru. Cât stă în tine fii în pace cu el; smereşte-te în faţa lui; nu te răzbuna împotriva lui, nici direct, nici indirect. Dezobişnuieşte-te de a te contrazice şi a intra în dispută; înlătură aceste două atitudini care sunt semne de orgoliu şi de iubire de sine. Vorbeşte-i de bine pe cei care zic rău de tine; răsplăteşte răul cu bine. Roagă-te pentru cei ce te copleşesc cu tot felul de împotriviri, de mizerii şi de persecuţii. Sub nici un motiv nu judeca pe cineva, nici nu încerca să vezi dacă o persoană este bună sau rea, ci fixează-ţi privirea asupra unui singur om rău de care tu vei răspunde în faţa lui Dumnezeu: de tine însuţi.”.[2]
Iar Sfântul Isaia Pustnicul zice:
„Să ai pe Dumnezeu înaintea ochilor tăi în tot lucrul pe care-l faci. Să ai pe Dumnezeu în gând, căci El ia aminte în tot lucrul pe care-l faci. Să ai pe Dumnezeu în gând, căci El priveşte în gândul tău. Ruşineză-te să cugeţi în ascuns cele de care te ruşinezi să le faci înaintea oamenilor.”.[3]
Un alt îndemn al Domnului Hristos din pericopa biblică de astăzi este: „Daţi şi se va da!”. Dar ce să dăm? Ne spun Sfinţii Părinţi ce să dăm şi ce să nu dăm:
„Dă toate pentru Hristos, dar pe Hristos nu-L da pentru nimic!”.[4]
Aşadar nu trebuie să ne dăm credinţa; nu trebuie să ne lăsăm credinţa! Să dăm toate, pentru Hristos, dar pe Hristos să nu-l dăm pentru nimic în schimb.
[1] In 8, 7.
[2] Ignatie Briancianinov, Fărâmiturile ospăţului, p. 70.
[3] Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, Cuv. XV, în Filocalia 12, trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. Harisma, Bucureşti, 1991, p. 112.
[4] Arhim. Iustin Popovici, Omul şi Dumnezeul-Om, p. 168.
