Dărâmarea Ierusalimului şi sfârşitul lumii (Marţi, Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii)

de | feb. 15, 2022

Evanghelia zilei: Mc 13, 14 – 23

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: când veţi vedea urâciunea pustiirii, cea prezisă de proorocul Daniil, stând unde nu se cuvine – cine citeşte, să înţeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi, şi cel ce va fi pe casă să nu se coboare în casă, nici să nu intre să ia ceva din casă; şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în acele zile. Rugaţi-vă, dar ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi chin cum nu a mai fost până acum, de la începutul făpturii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. Şi de n-ar fi scurtat Dumnezeu zilele acelea, nu s-ar mântui nici un om; dar pentru cei aleşi, pe care El i-a ales, a scurtat zilele acelea. Atunci de vă va zice cineva: iată aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să înşele, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama, căci iată mai înainte v-am spus vouă toate.

Dărâmarea Ierusalimului şi sfârşitul lumii

Profetismul ca instituţie este specific poporului evreu. Este adevărat că şi alte popoare au avut prezicători, dar aceştia nu pot fi comparaţi cu profeţii Vechiului Testament.

Denumirea de profet este de origine greacă şi înseamnă „a vorbi în locul altuia”. Sensul acesta este redat chiar de către Sfânta Scriptură. În cartea Ieşirii, în capitolul al VII-lea, se arată că la obiecţia lui Moise cum că el nu are autoritatea să vorbească în faţa lui Faraon, mai ales că este şi gângav, Domnul îi spune:

„Iată, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îţi va fi prooroc. Tu dar vei grăi lui Aaron toate câte îţi voi porunci, iar Aaron, fratele tău, va spune lui Faraon, ca să lase pe fiii lui Israel să iasă din pământul lui.” (Ieş 7, 1 – 2).

Tot în cartea Ieşirii, în capitolul al IV-lea, la aceeaşi obiecţie a lui Moise că nu ar fi omul cel mai indicat să obţină eliberarea evreilor de la Faraon, Domnul îi răspunde:

„Nu ai tu, oare, pe fratele tău Aaron levitul? (…) Tu-i vei grăi lui şi îi vei pune în gură cuvintele Mele, iar Eu voi deschide gura ta şi gura lui şi vă voi învăţa ce să faceţi. Va grăi el poporului, în locul tău, vorbind pentru tine, iar tu îi vei fi grăitor din partea lui Dumnezeu.” (Ieş 4, 14 – 16).

Aşa cum Aaron a vorbit în numele lui Moise, tot aşa şi profeţii au vorbit în numele Domnului. Toţi profeţii au împărtăşit convingerea că predica lor şi apoi scrierile lor nu sunt altceva decât cuvântul Domnului. Profeţii îşi încep cartea cu această precizare: „Cuvântul Domnului care a fost către mine” sau „Fost-a Cuvântul Domnului către mine”. Ne putem convinge de acest lucru deschizând orice carte profetică.[1]

Faţă de profeţii Vechiul Testament, Mântuitorul este profetul prin excelenţă. Dacă mijlocirea profetului ţine atât timp cât vorbeşte în nu­mele lui Dumnezeu, după care se dă la o parte, Iisus Hristos vorbeşte în numele Său. El pretinde credinţa nu numai în cuvântul Său, ci şi în persoana Sa, deoarece este Dumnezeu adevărat. Pe de altă parte, profeţii Vechiului Testament aveau cuvântul din partea lui Dumnezeu, Iisus Hristos este Cuvântul Însuşi; El nu are nevoie de o revelaţie, deoarece este desăvârşirea revelaţiei sau revelaţia plenară.[2]

Pe parcursul activităţii Sale misionare, Iisus Hristos a învăţat mai mult mulţimile decât a profeţit. A prevestit pedeapsa care va veni asupra Ierusalimului, cât şi semnele celei de a doua Sa veniri şi ale sfârşitului lumii. Acestea sunt rezumate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei în capitolul al XXIV-lea, de Sfântul Evanghelist Marcu în capitolul al XIII-lea şi de Sfântul Evanghelist Luca în capitolul al XXI-lea. Evangheliştii relatează mai întâi pedeapsa asupra Iudeii şi iar apoi vorbesc despre semnele celei de a doua veniri a lui Hristos. Prin urmare, este vorba despre ceva ce s-a întâmplat, respectiv dărâmarea Ierusalimului de către romani la anul 70, şi apoi de ceva ce va fi în viitor. Aşa citim şi în această pericopă. Trebuie să fim atenţi pentru că trecerea de la un eveniment la celălalt nu este anunţată. Atunci când Domnul Hristos spune: „Cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi, şi cel de pe acoperiş să nu se coboare în casă, nici să intre ca să-şi ia ceva din casa sa, şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt, ca să-şi ia haina[3] are în vedere împresurarea Iudeii şi a Ierusalimului de către romani, iar atunci când spune: „Dacă vă va zice cineva: «Iată, aici este Hristos, sau iată acolo, să nu cre­deţi.». Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi”,[4] se referă la sfârşitul lumii, când vor veni profeţii mincinoşi, care vor face false minuni, numai ca să-i ducă în rătă­cire pe cei aleşi.

Vorbind de împresurarea Ierusalimului, Sfântul Ioan Gură de Aur spune următoarele:

„Dacă trebuie să fugă cei ce sunt în Ierusalim, cu atât mai mult nu trebuie să-şi caute scăparea în Ierusalim cei ce sunt pe câmp. Dar vai de cele ce vor avea în pântece, pentru că sunt mai greoaie şi nu vor putea fugi cu uşurinţă, împovărate fiind de povara sarcinii. Vai de cele ce vor alăpta, pentru că, legate fiind cu lanţul dragostei de copii, n-au să poată să se salveze împreună cu cei pe care-i alăptează. Poţi uşor să-ţi laşi averile şi să fugi; poţi uşor să-ţi pui în siguranţă averile şi hainele; dar cum poţi să înăbuşi glasul sângelui, cum poate fi uşoară cea însărcinată sau cum poate femeia care alăptează să-şi părăsească pruncul ei?” .[5].

Apoi Mântuitorul le mai spune:

„Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.” (Mt 24, 20; Mc 13, 18).

Să nu fie iarna, din pricina greutăţii timpului şi sâmbăta, din pri­ci­na puterii legii. Pentru că era nevoie de fugă – şi de o fugă la repe­zeală – şi pentru că iudeii nu puteau fugi sâmbăta din pricina Legii şi nici iarna, din pricina greutăţii timpului,[6] de aceea Hristos a spus:

„Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la înce­putul făpturii, (…) şi nici nu va mai fi.” (Mt 24, 21; Mc 13, 19).

Dar pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea…”,[7] adică pentru creştinii care trăiau atunci printre iudei a scurtat Domnul zilele acelea, ca să nu piară împreună cu iudeii cei necredincioşi şi iudeii care se fă­cu­seră creştini.

După ce a vorbit despre sfârşitul Ierusalimului, Mântuitorul ne des­coperă semnele premergătoare celei de a doua Sa veniri. Aceste sem­ne se vor împlini întocmai cum s-a împlinit cuvântul Domnului Hristos în le­gătură cu Ierusalimul. Prin urmare, acestea ne privesc şi pe noi, în mod direct, căci încă nu s-au împlinit.

Primul semn este venirea sau ivirea profeţilor mincinoşi. Aceşti pro­feţi mincinoşi au fost şi în vremea Apostolilor, în sensul că au fost unii care au răstălmăcit învăţătura Domnului Hristos şi i-au înşelat pe oameni. În timpurile din urmă profeţii mincinoşi vor fi mai răi decât cei dintâi, căci „vor face semne şi minuni”.[8] Mântuitorul vorbeşte aici des­pre venirea lui Antihrist şi arată că unii chiar îi vor sluji lui. Antihrist, ca împotrivitor, se ridică împotriva lui Hristos, el vrea să se aşeze în locul lui Hristos, să-i ia locul lui Hristos.[9] În acele timpuri împotriva binelui se va ridica răul, iar împotriva credincioşilor se vor ridica necredincioşi. Aşteptăm noi timpurile acelea, ne pregătim pentru ele? Sau, poate, trăim în ele şi nu ştim?!

[1] Ier 1, 4; Iez 1, 3; Os 1, 1; Mih 1, 1; Ioil 1, 1; Iona 1, 1; Sof 1, 1; Zah 1, 1.

[2] Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Ed. Omniscop, Craiova, 1993, p. 222.

[3] Mc 13, 14 – 16.

[4] Mc 13, 21 – 22.

[5] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, în PSB 23, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994, pp. 860 – 861.

[6] Ibidem, p. 861.

[7] Mt 24, 21; Mc 13, 20.

[8] Mt 24, 24; Mc 13, 22.

[9] Arhim. Iustin Popovici, Epistolele Sfântului Ioan Teologul, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1998, p. 38.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Dărâmarea Ierusalimului şi sfârşitul lumii (Marţi, Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii)
Dărâmarea Ierusalimului şi sfârşitul lumii (Marţi, Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 2)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 2)

Henry David Thoreau observa: „Viaţa noastră se pierde în detalii”, de aceea sfătuia: „Simplificaţi, simplificaţi, simplificaţi!". Acest lucru se vede cel mai bine în cât de puțin loc acordă omul rugăciunii zilnice, activitate care ar trebuie să aibă primul nivel de...

Învierea lui Hristos – biruință asupra morții și asupra iadului

Învierea lui Hristos – biruință asupra morții și asupra iadului

Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este deodată biruință asupra morții și asupra iadului, pentru că trupul Mântuitorului din mormânt nu a cunoscut stricăciunea, iar sufletul, care s-a coborât la iad, nu a fost reținut acolo, în infern. Taina aceasta a...