Maurice de Vlaminck – reprezentant principal al fauvismului

Pictor și publicist francez, unul din reprezentanții principali – alături de Henri Matisse, Andre Derain și Raoul Dufy – ai fauvismului, mișcare artistică din anii 1904 – 1908, care punea accentul pe intensitatea culorilor în pictură. Acesta a fost Maurice de Vlaminck.

S-a născut la 4 aprilie 1876 în Paris, într-o familie de muzicieni. Tatăl lui – Edmond Julien de Vlaminck a fost profesor de vioară iar mama – Josephine Caroline – profesoară de pian. În 1879, familia s-a mutat în localitatea Vesinet, în apropierea Parisului. În 1882 a intrat la școala elementară din localitate, dar nu a avut decât rezultate mediocre. Tatăl lui i-a dat lecții de vioară, îndeletnicire cu care Maurice – printre altele – și-a câștigat mai târziu pentru un timp existența.

În anul 1893 a început să picteze împreună cu pictorul Henri Rigal, dar Maurice a fost mai degrabă un autodidact; nu a frecventat vreun atelier celebru, nu a vizitat muzeele de artă și a refuzat să copieze operele maeștrilor pentru a nu-și altera propria sa inspirație, cum avea să afirme mai târziu.

În 1901, Vlaminck a văzut o expoziție a picturilor artistului postimpresionist Vincent van Gogh , la fel ca Derain și mulți alți tineri artiști, a fost impresionat de puternica perie a lui Van Gogh și de utilizarea culorilor intense, nenaturale. În același an, Derain l-a prezentat pe Vlaminck Henri Matisse .

Vlaminck a experimentat o culoare pură, intensă, extrasă direct din tub și aplicată în gropi groase. A expus cu Matisse și Derain în 1905 la Salon des Independants și la controversatul spectacol de grup de la Salon d’Automne . La ultima expoziție criticul i-a numit pe acești artiști fauves („fiare sălbatice”) ; el a considerat pânzele lor de culoare îndrăzneață, aplicate într-o manieră spontană și impulsivă, prea nerafinate. Vlaminck a preferat de obicei o paletă de culori primare, așa cum se vede în Chatou (1906).

Impresionat de o expoziție retrospectivă a Picturile lui Paul Cezanne în 1907, Vlaminck a început să imite opera artistului postimpresionist. A adoptat o paletă mai redusă și s-a orientat spre pictarea peisajelor cu compoziții solide . După Primul Război Mondial a părăsit Parisul și s-a mutat la țară, unde a pictat scene rurale într-un stil dramatic, dar manierat. De asemenea, Vlaminck a continuat să scrie poezie, ficțiune și memorii și a ilustrat o serie de cărți.

În anul 1925, a cumpărat reședința La Tourillière din Rueil-la-Gadeliere, unde a locuit până la sfârșitul vieții.

Maurice de Vlaminck a murit la 10 octombrie 1958.

 

Surse:

Pierre Mac Orlan: Vlaminck. André Sauret Edit.

Katalin De Walterskirchen: Catalogue raisonné de l’œuvre de Maurice Vlaminck, Flammarion.

Maïthé Vallès-Bled: Maurice de Vlaminck: Oeuvres 1900-1956. Ed. Celiv.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Maurice de Vlaminck - reprezentant principal al fauvismului
Loading
/
Guido Schäffer, sportivul misionar | Episcopul Benedict Bistrițeanul

Guido Schäffer, sportivul misionar | Episcopul Benedict Bistrițeanul

Nu de puţine ori, privind la Hristos, modelul Său ne pare foarte îndepărtat și inaccesibil. Și atunci, există sfinţii, prietenii Săi, care ne oferă „traduceri” ale sfinţeniei, adaptate la timpul și la geografi a noastră. Viaţa Bisericii înseamnă o astfel de succesiune...

„Vlădica Nicolae s-a mutat în străbuni” | Corneliu Coposu

„Vlădica Nicolae s-a mutat în străbuni” | Corneliu Coposu

Text apărut în ziarul Ardealul, Bucureşti, Anul I, nr. 5, 16 martie 1941, p. 10. Zi mohorâtă de doliu. Steaguri cernite străjuiesc în oraşul troienit. Viers jalnic de clopote, viers de durere, străbate văzduhul răscolit de viscol întârziat, împletindu-şi neagra solie,...