Evanghelia zilei: Lc 20, 1 – 8
În vremea aceea, când învăţa Iisus poporul în templu şi propovăduia Evanghelia, au venit preoţii şi cărturarii, împreună cu bătrânii, şi L-au întrebat, zicând: spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este cel care Ţi-a dat puterea aceasta? Iar El, răspunzând, a zis către ei: vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt; spuneţi-Mi: botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Iar ei se gândeau în sine, zicând: dacă vom zice: din cer, ne va spune: pentru ce dar n-aţi crezut în el? Iar dacă vom zice: de la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan a fost prooroc. Deci au răspuns că nu ştiu de unde a fost. Atunci Iisus le-a zis: nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.
Botezul de la Iordan
Citim în Evanghelia după Ioan, în capitolul al II-lea că atunci când Domnul Hristos S-a dus la Ierusalim pentru sărbătoarea Paştilor, la începutul activităţii Sale misionare, a găsit în templu pe cei ce vindeau boi, şi oi, şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi-a făcut atunci un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu şi oile, şi boii, iar schimbătorilor de bani le-a răsturnat mesele. Şi le-a spus celor ce vindeau porumbei:
„Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie.” (In 2, 16).
Ei bine, pentru acest lucru, pentru această curăţire a templului trebuia o autoritate. Trebuia să aparţii templului ca să-ţi permiţi să faci curăţenie în templu. Arhiereii, cărturarii şi bătrânii înţelepţi ai lui Israel tolerau, pe de o parte, acea stare de fapt, iar pe de altă parte au fost de acord cu măsura de ordine luată de Domnul Hristos. Vin însă la Dânsul şi îi cer un semn, zicând:
„Spune-ne nouă, cu ce putere faci acestea sau cine este Cel ce Ţi-a dat această putere?” (Mt 21, 23; Mc 11, 28; Lc 20, 2; In 2, 18).
Domnul Hristos le răspunde însă printr-o întrebare, zicând:
„Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, şi spuneţi-Mi: «Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?».” (Mt 21, 24 – 25; Mc 11, 29 – 30; Lc 20, 3 – 4).
Cu alte cuvinte dacă voi îmi veţi răspunde, vă voi răspunde şi Eu. Atunci arhiereii, cărturarii şi înţelepţii au fost puşi în încurcătură. De ce? Pentru că au ştiut că botezul lui Ioan a fost din cer, dar nu au crezut în el. Raţiunea pentru care a venit Ioan botezând cu apă în Iordan a fost aceea de a-L descoperi oamenilor pe Unsul Domnului, pe Mesia. De fapt Ioan mărturiseşte despre sine că este Înaintemergătorul Domnului, cum citim în Evanghelia după Ioan:
„Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: «Îndreptaţi calea Domnului», precum a zis Isaia proorocul.” (In 1, 23).
Şi tot din Evanghelia după Ioan aflăm că atunci când Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan l-a indicat oamenilor pe Domnul Hristos arătându-l: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”,[1] a mărturisit, zicând:
„Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.” (In 1, 30 – 34).
Prin urmare, cum am menţionat, raţiunea botezului cu apă săvârşit de Ioan Botezătorul a fost aceea de a-L descoperi oamenilor pe Domnul Hristos. Apoi un alt motiv al acestei lucrări penitenţiale a fost acela de a vădi caracterul de taină al botezului pe care-l va săvârşi Domnul Hristos: dacă Ioan a botezat cu apă, Domnul Hristos va boteza cu Duh Sfânt.[2]
Ca lucrare rânduită de Dumnezeu botezul lui Ioan se făcea spre pocăinţă. Citim în evangheliile sinoptice că atunci când a venit Ioan la Iordan predicând pocăinţa, a ieşit la el Ierusalimul, şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi fiecare păcatele.[3] Dar, acest botez, deşi era din cer, nu avea puterea iertării păcatelor, pentru că nu se coborâse încă Duhul Sfânt.
Botezul lui Ioan era numai prefigurare a Botezului creştin din apă şi din Duh, botez instituit de Domnul Hristos după Înviere, odată cu trimiterea la propovăduire a celor 12 Apostoli, când le-a spus:
„Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Mt 28, 19).
Ca prefigurare a botezului creştin, botezul lui Ioan avea şi un rol pregătitor. Cei care îşi mărturiseau păcatele în Iordan făceau acest lucru pentru că erau interesaţi de mesajul predicii Sfântului Ioan. Apoi implicit recunoaşterea lui Ioan însemna şi recunoaşterea lui Iisus sau, altfel spus, recunoaşterea botezului cu apă săvârşit de Ioan însemna şi recunoaşterea botezului cu Duh Sfânt şi cu foc săvârşit de Iisus.
Printre cei care nu au recunoscut botezul lui Ioan se aflau cărturarii şi fariseii, arhiereii şi învăţătorii de Lege. Despre aceasta citim în Evanghelia după Luca, în capitolul al VII-lea. Atunci când Domnul Hristos le-a vorbit mulţimilor despre Ioan Botezătorul, a spus:
„Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta.». Zic vouă: «Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.». Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de el.” (Lc 7, 24 – 30).
Aşadar cărturarii şi fariseii nu au recunoscut nici autoritatea şi nici botezul lui Ioan, cum nu vor recunoaşte nici autoritatea dumnezeiască a lui Iisus. Dar, de frica poporului nu făceau acest lucru pe faţă. Erau preocupaţi mai mult de oameni decât de Dumnezeu. Se îndreptăţeau înaintea oamenilor, dar erau nedrepţi înaintea lui Dumnezeu. De aceea nici Domnnul Hristos nu le răspunde când este întrebat, iar când le vobeşte, le vorbeşte în pilde, pentru ca:
„Văzând să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă.” (Mc 4, 12; Lc 8, 10).
[1] In 1, 29.
[2] Mt 3, 11; Mc 1, 8; Lc 3, 16.
[3] Mt 3, 5 – 6; Mc 1, 5; Lc 3, 3.
