Mihail Manicatide – fondatorul școlii științifice românești de pediatrie

de Documentare, Biografii

Medic pediatru român, profesor la Facultățile de Medicină din Iași și București și fondatorul școlii științifice românești de pediatrie. Acesta a fost Mihail Manicatide.

S-a născut în 1867 în orașul Giurgiu într-o familie de români macedoneni. Studiile liceale le-a făcut la Liceul „Sf. Sava“ din Bucureşti, după a urmat cursurile Facultăţii de Medicină „Carol Davila“ din Bucureşti, pe care le-a încheiat în 1893 cu teza de doctorat „Studiul anatomo-patologic al ficatului“ sub conducerea marelui savant Victor Babeș.

Înclinaţia sa pentru cercetare l-a apropiat de Victor Babeş, care a avut notorietatea celui mai mare bacteriolog şi anatomopatolog al timpului, devenind astfel preparator la catedra sa. Activitate didactică, ştiinţifică şi socioprofesională ar putea fi împărţită în două etape importante: etapa ieşeană 1899-1920 şi etapa bucureşteană 1920-1938.

La insistențele sale, lângă Spitalul ,, Sfântul Spiridon ” din Iași, au fost construite pavilioane destinate bolnavilor contagioși, adulți și copii, constituind nucleul a ceea ce a devenit mai târziu Spitalul ,, Izolarea” .  El a reuşit să imprime orientarea către latura socială a practicii pediatrice, fără de care nu se poate face o medicină de calitate, de aici şi numeroasele sale iniţiative sub aspectul protecţiei copilului.

În scurt timp a reușit să impună lumii ştiinţifice din ţara noastră specialitatea pediatrie ca ramură distinctă a ştiinţelor medicale, plecând de la particularităţile morfofiziologice ale copilului în dezvoltare și a demonstrat astfel cum că copilul nu este un adult în miniatură.

Latura ştiinţifică a activităţii sale a avut ca obiect de studiu în principal bolile infecto -contagioase, care dominau patologia copilului la acea vreme şi produceau o mortalitate infantilă devastatoare, între care cele mai frecvente erau difteria (a cărei mortalitate era de 50%) , febra tifoidă, paralizia infantilă (poliomielita), tetanosul, tuberculoza, malaria, infecţiile cu piocianic.

În 1919 Mihail Manicatide a făcut parte din comisia universitară care a selecționat corpul didactic al nou înființatei Universități din Cluj.

Totdeauna îl vom regăsi printre personalităţile cele mai prolifice ale ştiinţei medicale româneşti, deopotrivă în plan ştiinţific, didactic, profesional şi social. Mihail Manicatide a murit la 17 februarie 1954 la București.


Surse:

REVISTA ROMÂNĂ DE PEDIATRIE – VOLUMUL LXIV, NR. 4, AN 2015

Nastase, G. (1968). „Professor Mihail Manicatide from our point of view”. Rev Med Chir Soc Med Nat Iasi72 (2): 459–64

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Mihail Manicatide - fondatorul școlii științifice românești de pediatrie
Loading
/

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Documentare | Biografii
Trăirea evanghelică în viața Sfântului Ierarh Nicolae

Trăirea evanghelică în viața Sfântului Ierarh Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai mari și mai populari sfinți ai Bisericii. Numit al doilea Înaintemergător, prieten și laudă a apostolilor (Acatist), întâi stătător al ierarhilor, se bucură de o mare iubire și cinstire din partea credincioșilor, poate...

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Părintele Cleopa Ilie a fost unul dintre marii duhovnici ai Moldovei, care, mânat de dorința de a face bine, și-a dedicat întreaga viață rugăciunii și pocăinței, ajutând și pe alții să dobândească harul primit de la Dumnezeu. Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar...

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul și harisma bucuriei

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul și harisma bucuriei

„Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși”, va spune Sfântul Cuvios Porfirie Cavsocalivitul. Și aici este sursa bucuriei, harisma interpretată de cuvios drept un...

Protoiereul Alexie Toth – sfântul emigranților|EPISCOPUL BENEDICT

Protoiereul Alexie Toth – sfântul emigranților|EPISCOPUL BENEDICT

Credinţa este un dar, o putere și un far călăuzitor, dar este și o căutare permanentă. Ceea ce înseamnă că are un dublu caracter, pe de o parte, este ceva stabil, fix și sigur, iar, pe de altă parte, are o înfăţișare mișcătoare, în sensul unei neliniști, cercetări sau...