Parohia ortodoxă „Nașterea Domnului” din Cluj-Napoca, păstorită de părintele Nicolae Buda, a organizat un pelerinaj la Mănăstirea Prislop, judeţul Hunedoara. Pelerinii au vizitat la întoarcere și mănăstirile de la Râmeți şi Dumbrava, judeţul Alba, și noua mănăstire de la Mihai Vodă – Turda, transmite ziarul Lumina.

Grupul de pelerini a fost însoțit de părintele Nicolae Buda. Plecarea a fost dimineața foarte devreme, iar timpul a trecut repede pentru că rugăciunea a fost un bun tovarăș de drum. S-au rostit rugăciunile dimineții, rugăciunea de călătorie și Paraclisul Maicii domnului, ajutor nelipsit la drum, mai ales în această perioadă a Postului Adormirii Maicii Domnului. La ceasurile dimineții, pelerinii au ajuns la Mănăstirea de la Prislop, parcurgând pe jos o bună bucată de drum.

Înconjurată de dealurile împădurite ale Silvașului din frumoasa Țară a Hațegului, mănăstirea respira aerul proaspăt și se bucura, ca întotdeauna, de prezența a numeroși credincioși, care, cu răbdare își așteptau rândul pentru a se închina la mormântul părintelui Arsenie Boca, timpul de așteptare fiind de folos credincioșilor pentru a se îmbogăți duhovnicește.

Aici, la rând, alergările se sfârșesc, iar din sufletele pelerinilor, aplecați spre ei înșiși, rugăciunea străpunge cerul la fel ca și crucile din micul cimitir în care se odihnește părintele Arsenie. Pe nesimțite, mîngâierea soarelui dimineții s-a transformat în arșița amiezii, iar alți și alți credincioși se așezau tăcuți la rând, șirul lor pierzându-se printre arbori, spre biserica de piatră.

Credincişii au trăit aici momente emoționante, înconjuraţi de rugăciunea rostită în taină și de poveștile spuse în șoaptă de oameni veniți de pretutindeni pentru a-și odihni sufletele și a-și alina suferințele trupului.
Pentru pelerinii clujeni, cele patru ore de așteptare, răbdare și reculegere, au trecut cu folos, regăsind în acest loc pacea și liniștea inimii și încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Pe drumul îngust și abrupt spre peștera sihastrului de la Prislop, Sfântul Ioan, au urcat apoi pentru a ajunge la chilia săpată în stâncă, încă o dovadă că, în acest loc au trăit și s-au nevoit mari rugători, exemple de smerenie, rugăciune și credință nestrămutată.

Din Haţeg, spre Trascău

După ce s-au închinat în biserica de piatră şi au băut apă din izvorul tămăduitor, pelerinii au pornit mai departe, din Țara Hațegului, cu codri ce leagănă povești vechi despre istoria acestui neam, înspre Apuseni, spre tâmpla Trascăului, un alt loc unde, cum spunea poetul Adrian Păunescu, „există în Ardeal, aproape de Alba Iulia Marii Uniri, un drum la capătul căruia ne putem întâlni cu trecutul, prezentul și viitorul: sfânta Mănăstire Râmeți”.

Profilate pe stânca de piatră a Trascăului, mănăstirea nouă, albă, umbrită de acoperișul larg, și cea veche au împrumutat de la muntele din apropiere veșnicia și tăria de a înfrunta veacurile pentru că în acest loc, cu o istorie zbuciumată, de aproape 700 de ani, se roagă poporul român. Pelerinii s-au închinat la moaștele Sfântului Ghelasie de la Râmeți, i-au rugat pe sfinții ocrotitori ai acestei mănăstiri, Sfinții Apostoli Petru și Pavel să le fie ocrotitori, au intrat și în biserica veche și au pășit cu evlavie pe potecile acestui frumos așezământ monahal.

După ce a primit binecuvântare, grupul a pornit mai departe, spre Mănăstirea Dumbrava, cu hramul „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din Arhiepiscopia Alba Iulia.

Sfântul lăcaș străjuia de pe deal împrejurimile și i-a întâmpinat pe pelerini cu clădirile frumoase, de sub sălcii care adăpostesc pe cei aproape 100 de copii din cadrul Centrului maternal „Sfânta Veronica”, apoi cu așezământul pentru vârstnici – o mică așezare care trăiește o viață frumoasă și liniștită, lângă mănăstirea care i-a dat viață și îi întreține acivitatea.

Drumul „sătucului” duce la porțile mănăstirii, unde se află clopotnița, porți larg deschise care deschid privirilor o imagine de rai, mănăstirea veche fiind înconjurată de o grădină superbă de flori și de arbori, frumos aranjate, cu fântâni arteziene, podețe peste ape, bănci pentru odihnă, obiecte din lemn lăcuit.

Din rugăciune și prin muncă, maicile au dăruit lui Dumnezeu și nouă o priveliște care bucură sufletul și încântă privirile: flori de toate culorile și de toate soiurile, apa care țâșnește vesel şi curge pe sub un pod de lemn. În această grădină frumoasă, străjuiesc două biserici, cea veche, mai mică și cochetă, cea nouă mare, albă, impunătoare ca o catedrală, proaspăt pictată.

Părintele Vasile, neobosit, cu zâmbetul pe față a fost gazdă bună şi primitoare pentru cei care i-au călcat pragul.

Un ultim popas a fost la mănăstirea Mihai Vodă de la Turda unde pelerinii au fost impresionaţi de obeliscul care marchează locul asasinării marelui voievod Mihai. Întemeiată în 2002, la inițiativa vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu, biserica reprezintă o copie a vechii Mănăstiri „Mihai Vodă” din București. La ceas de seară, la mănăstire se făceau ultimele pregătiri pentru slujba arhierească de duminică.

Corpuri frumoase de chilii, în dreapta și în stânga bisericii, împodobite cu mușcate roșii, străjuiesc sfântul locaș. Un mic altar de vară, frumos împodobit, așteaptă în tăcere slujba de a doua zi. Pelerinii au pornit apoi spre Cluj, simţind că oboseala zilei s-a transformat în bucurie, pentru că Dumnezeu le-a binecuvântat pașii spre El.