Personajele feminine au constituit în literatura română, ca dealtfel în întreaga creație literară universală, unul dintre subiectele preferate ale scriitorilor. Dacă ar fi să ne referim doar la câteva, gândul ne duce departe în timp la primele romane consacrate ce surprind chipul și sufletul feminin: „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie Bolintineanu, „Viața la țară” și „Tănase Scatiu” a lui Duiliu Zamfirescu, „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon, iar nuvelistica menționează prime personaje feminine în „Alexandru Lăpușneanu” a lui Costache Negruzzi, „Doamna Chiajna” scrisă de Alexandru Odobescu, „Cezara” lui Mihai Eminescu, „Hagi Tudose” scrisă de Barbu Șt. Delavrancea, „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă și enumerarea poate continua.
Venind în timp, eroine consacrate regăsim și în opera precum „Mara lui Slavici, „Fefeleaga” de Ion Agârbiceanu, „Enigma Otiliei” de George Călinescu, „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu, „Patul lui Procust” a lui Camil Petrescu, „Baltagul” Mihail Sadoveanu. Nu poate lipsi din acest tablou, personajul feminine din comedia „O scrisoare pierdută” a lui Caragiale.
În ceea ce privește lirica românească, o definiție extrem de sensibilă a femeii ne-a oferit-o poetul Grigore Vieru: „Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnește, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toți strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii.”
Ne amintim, de asemenea cu plăcere, versurile poeziilor lui Mihai Eminescu, George Coșbuc, George Bacovia, Adrian Păunescu, Vadim Tudor, Ioan Alexandru, Nichita Stănescu și mulți alții.
Alături de invitata emisiunii Dialoguri, dna profesoară Cristina Popescu de la Colegiul Național Gheorghe Șincai din Cluj-Napoca, ne-am oprit la câteva dintre personajele feminine din literature românească, urmând ca fiecare dintre noi să descopere în atâtea și atâtea creații ale autorilor autohtoni, multe altele.
