Portret. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, Editura Nicodim Caligraful, Putna, 2018.

de | feb. 25, 2021 | Cărți vechi și noi

Între cei omagiați cu prilejul centenarului Marii Uniri prin intermediul unor frumoase antreprize editoriale se numără și doamna academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, sau Maica Benedicta, cum a fost ea cunoscută înspre sfârșitul vieții. Născută în anul 1920 la București și plecată la Domnul la data de 5 mai a anului 2006 (înmormântată la Mănăstirea Putna, precum a solicitat prin testament, atunci când simțea că puterile i se împuținează), dânsa a fost și va rămâne cu certitudine o personalitate de prim rang a culturii române.

Prin intermediul unor texte monografice dedicate unor personalități precum Ion Creangă (1963), Mihai Eminescu (164, 1974, 1976, 1986), sau al unor cercetări dedicate Renașterii (1971) și Umanismului (1973), dânsa a reușit nu doar să revoluționeze critica literară într-o epocă în care limbajul de lemn devenise indispensabil culturii române, ci și să dea un suflu nou cercetărilor din domeniu. Prin modul în care a știut să insereze religiosul în spațiul public și în cel didactic, a reușit de asemenea să reînsuflețească cercetarea filologică, oferindu-i astfel posibilitatea dezvoltării pe un filon interdisciplinar.

Datorită tuturor acestor aspecte, nu este deloc întâmplător faptul că, într-un an cu puternice reverberații pentru spațiul românesc, a fost omagiată prin intermediul unui frumos volum, apărut la editura mănăstirii Putna, locul în care așteaptă cuminte sosirea Eshatonului. Textele antologizate aici sunt, după cum reiese din nota asupra ediției (p. 5-6), portrete care i-au fost dedicate cu prilejul colocviilor desfășurate la această mănăstire în decursul anilor și au fost anterior publicate în Caietele de la Putna.

Vrednicul de pomenire, Preafericitul Părinte Teoctist, deschide șirul evocărilor (p.7), cu un cuvânt datând din anul 2007. Cuvintele dânsului, pline de tandrețe, evocă cu precădere calitățile sufletești ale maicii și vorbesc despre legătura de-a dreptul ombilicală, existentă între dânsa și Ortodoxie. El este urmat apoi de o inspirată evocare, intitulată, „în văzduhul sufletului românesc” (p. 8), semnată de către Înaltpreasfințitul Părinte Bartolomeu al Clujului, care ține să evidențieze frumosul binom ce a definit-o, astfel:

„Ființa pe care o pomenim astăzi aparține, deopotrivă, culturii și spiritualității românești.

În cultură, statura imperială a Doamnei Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

În spiritualitate, silueta diafană a Maicii Benedicta”. (p. 8).

Apoi, vrednicul de pomenire, Înaltpreasfințitul Pimen (p. 9-14), realizează o amplă evocare, în cadrul căreia îmbină prezentarea valențelor culturale ale biografiei și personalităței celei aduse în discuție, cu amintirile care l-au legat de dânsa. Cuvântul dânsului este urmat de cel al părintelui arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul lavrei ștefaniene (p. 15-20), și el amplu și dens în conținut. Apoi, personalități culturale de prim rang precum domnul Dan Hăulică (p. 21-31), academicianul Eugen Simion (p. 32-39), Nicolae-Șerban Tanașoca (p. 40-41), Grigore Ilisei (p. 42-48), Theodor Codreanu (p. 49-52), Valeriu Râpeanu (p. 53-59), Ruxandra Garofeanu (p. 60-62), Monahia Eufrosina Jescu (p. 63-66), Adrian Fochi (p. 67-69), Elena Docsănescu (p. 70-71), Dan Grigorescu (p. 72-73), Dumitru Irimia (p. 74-76), Andrei Dârlău (p. 77-95), părintele Gheorghe Popa (p. 96-98), Gheorghiță Geană (p. 99-112), Iustin Taban (p. 113-123), criticul Alex Ștefănescu (p. 124-128), Rodica Fleșcariu Marinescu (p. 129-138), Andrei Ionescu (p. 139-141), Florica Dimitrescu (p. 142-147), Cornel Ungureanu (p. 148-149), Andrei Dimitriu (p. 150-151), Mircia Dumitrescu (p. 152-154), Neculai Păduraru (p. 155-158), Constantin Prascan (p. 159-172) și Diana Câmpan (p. 172-174), toți apropiați ai dânsei, vin să vorbească despre perenitatea mesajului pe care cea adusă în atenție s-a străduit să-l transmită deopotrivă cunoscuților și studenților, dar și despre chipul de neșters pe care l-a lăsat în inimile celor care au cunoscut-o.

Academicianul Eugen Simion, ex-președinte al Academiei Române, ține, de exemplu, să sublinieze cu privire la frumoasa îmbinare ce exista în ființa și lucrarea dânsei. Domnia sa arată că:

„Discutând despre doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, discutăm în același timp despre o alianță foarte profundă în spațiul spiritului: aceea dintre religie și cultură. Religia, cum spunea chiar Zoe Dumitrescu-Bușulenga, face parte din cultură, fiind fundamentul acesteia. Remarc, totodată, că a fost bine ales locul în care să vorbim despre profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga: un loc miraculos, un spațiu de calm și spiritualitate. Se potrivește cu gândirea și cu firea celei care a devenit Maica Benedicta. Se potrivește și cu ceea ce a scris ea”. (p. 32).

Volum ce aduce în atenție nu doar o personalitate ce a revoluționat un anume segment al culturii române, asumându-și riscurile de a se comporta atipic într-o epocă în care orice încercare de acest fel era pasibilă de grave repercusiuni, lucrarea intitulată Portret. Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Maica Benedicta, ce reunește frumoase crochiuri și evocări dedicate unei mari personalități a culturii române, se constituie deopotrivă într-un pios omagiu dedicat unei femei-colos a spațiului mioritic authton, cât și într-o formă de asumare a unei munci a cărei actualitate n-a scăzut în ciuda trecerii nemiloase a timpului. De aceea, demersul se cere salutat, iar personalitatea celei aduse în atenție se cuvine analizată, alături de opera dânsei, ele constituind adevărate repere într-o societate marcată de o adevărată degringoladă morală, culturală și socială.

Cărți vechi și noi
Cărți vechi și noi
Portret. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, Editura Nicodim Caligraful, Putna, 2018.
Portret. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, Editura Nicodim Caligraful, Putna, 2018.
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

A privi în sus

A privi în sus

Aspecte contextuale Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va...

Mai multe din Cărți vechi și noi
Recomandare de carte: „JURNAL Părintele Sofian, zugravul de suflete”

Recomandare de carte: „JURNAL Părintele Sofian, zugravul de suflete”

Într-un interviu acordat recent, cunoscutul profesor și psiholog clujean Mircea Miclea spunea că, în vremuri de criză, omul are nevoie de un plan, altfel spus să aibă un scop clar. Universitarul mai arată că, în general  cei care au avut un scop clar, au traversat...

Un Jurnal cât o Școală

Un Jurnal cât o Școală

Am admirat mereu oamenii care au reușit să își descrie devenirea întru ființă în paginile unui Jurnal. Desigur că Jurnalul de la Păltiniș sau, mai aproape acela a lui Sașa Pană ori Kafka, asupra cărora sper să-mi îngăduie Dumnezeu să pot reveni, s-au întretăiat în...