Rodica Groza, Mihai-Octavian Groza, Monografia primei şcoli româneşti din Sebeş. Un secol de învățământ secundar

Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2020.

Cea dintâi școală românească din Sebeș a beneficiat, la ceas aniversar, de o frumoasă și bine alcătuită monografie. În anul 2020, cei care s-au ocupat de coordonarea întregului demers au fost cunoscuții dascăli și istorici ai urbei Rodica Groza și Mihai-Octavian Groza, secondați de către următorii colaboratori: Elena Damian, Sanda Negrea, Elena Roșca, Ionela Coltor, Anca Cornelia Tiurean și Mihaela Kloss-Ilea (profesori sau foști elevi ai școlii). Amplul demers cu caracter restitutiv monografic este prefațat de către domnul profesor Ionel Cârcoană, el însuși dascăl, vreme de mai multe decenii, al unei reputate școli din localitate și director al acesteia (pp. 7-8). După ce subliniază multiplele valențe ale textului și-l încadrează în contextul mai larg al discursului istoriografic contemporan, dânsul ține să arate că:

„Este mai mult decât lăudabilă mobilizarea autorilor, Rodica Groza și Mihai-Octavian Groza, dar și a colaboratorilor lor, la un astfel de demers, având în vedere conotațiile pe care le presupune abordarea vieții unei școli sub toate aspectele, de la ideea de înființare, până în prezent. Responsabilitatea unui astfel de demers îți creează stări de neliniște interioară, să nu fi omis ceva sau să nu lezezi memoria comunității care și-a dorit să aibă cea mai mare școală românească, în contextul conviețuirii mai multor etnii, care fiecare voia să fie deasupra celeilalte. Mi-a plăcut că nașterea acestei școli a fost privită într-un context larg, acela al nașterii conștiinței de sine a unei comunități, a celei românești, și a posibilității afirmării prin educație și învățătură, fapt ce permitea slujirea obștii. Cu alte cuvinte, apreciez că autorii Rodica Groza, Mihai-Octavian Groza și colaboratorii lor, reușesc să argumenteze că nașterea școlii a reprezentat o necesitate a acelui moment și că a jucat un rol mare în viața comunității românești. Apreciez, de asemenea, că argumentele nu au alunecat în direcții naționaliste, aceasta fiind o dovadă a gândului curat trăit de cei care au inițiat și ridicat această școală” (p. 7).

Prolegomenele dânsului sunt urmate de cuvântul autorilor (pp. 9-10). Pe lângă datele tehnice, în legătură cu structura volumului, metodele folosite și sursele care le-au slujit în amplul proces de documentare, aceștia țin de asemenea să vorbească despre relevanța actului educațional în Sebeș. Domnii profesori Rodica Groza și Mihai-Octavian Groza vin astfel, să sublinieze cu privire la acest aspect faptul că:

„Școala și slujitorii săi, educatorii, învățătorii și profesorii, au reprezentat dintotdeauna motoarele abstracte care au asigurat atât funcționarea unei comunități (prin modelarea tinerelor minți), cât și conservarea elementelor care alcătuiesc identitatea unei națiuni (limbă, credință, obiceiuri, tradiții etc.). Sebeșul a fost mereu, cel puțin în ultimele șapte secole, de când avem date concrete, un oraș al școlilor, pornind de la vechea școală latină din secolul al XIV-lea, continuând cu școala germană (ridicată, cu timpul, la rangul de gimnaziu), școala confesională românească, școala maghiară de stat, școala civilă de stat, gimnaziul mixt de stat și liceul local, ajungând apoi la structura actuală a sistemului educațional local (alcătuit din patru licee și trei școli gimnaziale, în subordinea cărora funcționează mai multe structuri școlare și unități de pre-școlari). Păstrat până în zilele noastre, acest specific a fost întreținut de membrii comunității care au înțeles din plin avantajele unei educații corespunzătoare, care stă la baza oricărei societăți puternice și prospere” (p. 9).

Monografia este apoi, structurată pe patru capitole mari. În cadrul celui dintâi (pp. 13-34), coordonatorii prezintă aspectele definitorii ale învățământului local, aducând în atenție, în cadrul unui frumos tandem imagine-text, principalele repere ale istoriei educației din orășelul prezentat. Apoi, cea de-a doua subunitate tematică conține reeditarea Monografiei școlilor primare românești din Sebeș-Alba, a lui Gheorghe Albu (pp. 37-78), iar cea de-a treia vine în fața cititorilor cu o contribuție documentară valoroasă, reproducând datele conținute în cadrul anuarului Școlii Medii (Civile) de Stat din Sebeș, publicat în intervalul 1920-1922.

Intitulat sugestiv: „Un secol de învățământ secundar în școala de lângă Biserica Mare”, cel de-al treilea capitol (pp. 153-218), vorbește, pe baza documentelor și a datelor scoase, nu fără puțin efort, de sub colbul istoriei, despre instituția școlară în cauză. O parte atractivă, pentru orice categorie de cititor, o reprezintă cu certitudine cea din urmă unitate tematică a lucrării (pp. 221- 300), în cadrul căreia foștii elevi și profesori ai școlii evocate își deapănă pe caierul vremii amintirile, dând la iveală frumoase gânduri, ce îmbie parcă la lectură.

Din dorința de a respecta rigorile metodologice, autorii inserează la finele întregului demers o amplă listă bibliografică (pp. 309-314) și câteva anexe fotografice (pp. 315-330), menite parcă să învie vremuri de altădată și să îi facă pe trăitorii celor de acum conștienți de responsabilitatea ce apasă pe umerii lor.

Bine scrisă, cu un design extrem de atractiv și un conținut care, deși abundă de informații istorice, nu e marcat de ariditatea ce definește adesea discursul din această sferă de investigație, monografia primei școli românești din Sebeș, apărută la Editura Argonaut în anul 2020, se constituie într-o operă valoroasă, ce se cade semnalată și recomandată. E meritul autorilor, dascălii și istoricii Rodica Groza și Mihai-Octavian Groza și al colaboratorilor dânșilor, de a fi scormonit în arhive și de a-și fi cinstit înaintașii așa cum se cuvine. Sperăm ca cercetarea lor să constituie un adevărat imbold și pentru alte demersuri similare atât la Sebeș, cât și în alte părți ale țării.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Rodica Groza, Mihai-Octavian Groza, Monografia primei şcoli româneşti din Sebeş. Un secol de învățământ secundar
Loading
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).
Mai multe din Cărți vechi și noi
„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri” O carte care luminează

„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri” O carte care luminează

Tot mai mult şi tot mai des auzim sau întâlnim în spaţiul public sau privat – în ţară şi în afara ei – români care încă au reţineri sau chiar o anumită jenă în a-şi afirma apartenenţa naţională. Dacă-ţi exprimi nedumerirea are pregătit sacul cu „argumente”. Desigur că...

Hristos în Liban. De la Moise la palestinieni

Hristos în Liban. De la Moise la palestinieni

Virgil Gheorghiu, Hristos în Liban. De la Moise la palestinieni, traducere din limba franceză de Valentin Vesa, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, 181 p. Asistăm neputincioși de câţiva ani la exodul masiv al creștinilor din Orientul Mijlociu spre ţările Europei în...

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Facerea Omului. Omilii despre Rai

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Facerea Omului. Omilii despre Rai

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Facerea Omului. Omilii despre Rai, traducere din limba greacă de Ierom. Lavrentie Carp, Referent științific prof. dr. Mihaela Paraschiv, Doxologia, Iași, 2010, 100 pp. Am fost obișnuiți ca traducerile din Sfinții Părinți să fie...

Experiența creștină a morții și perspectiva secularismului

Experiența creștină a morții și perspectiva secularismului

În existența umană nu găsim experiență mai complexă și terifiantă ca moartea, punctum terminus al parcursului nostru pe pământ. Pe drept cuvânt o realitate înfricoșătoare pentru om, pentru că moartea este nefirească, este un accident în istorie, un fapt pe care nu l-a...

Leacuri de a trăi frumos

Leacuri de a trăi frumos

Mitropolitul Andrei Andreicuţ aduce în faţa cititorilor, prin volumul „Mai putem trăi frumos? – Pledoarie pentru o viaţă morală curată”, apărut la Editura Renaşterea, adevărate leacuri duhovniceşti, care ne fac să ne punem un semn de întrebare asupra lucrurilor...

Când animalele vorbesc cu sfinţii

Când animalele vorbesc cu sfinţii

„Când animalele vorbesc cu sfinţii” este titlul cărţii apărute la Editura Renaşterea, în traducerea diac. Florin Toader Tomoioagă, un sinaxar al sfinţilor care a iubit animalele şi care au fost iubiţi de acesta. Apărut cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte...