,,Sfântul Paisie Aghioritul – din Farasa spre cer” (I) | Grigore Constantin

de Eseu

(episoade traduse:  sezon I, ep. 1-9; sezon  II, ep. 1-7; Farasa-Konița-Muntele Athos-Stomiu-Sinai)

Serialul grec biografic, derulat în mai multe episoade și sezoane, pune în lumină cinematografică viața unei personalități pan-ortodoxe tot mai îndrăgite. Este vorba despre Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, vlăstar al Farasei și nevoitor în ascuns, care și-a afierosit din pruncie viața lui Dumnezeu și sfinților, ca temelie a bărbăției duhovnicești. Pentru copiii zilelor noastre, eroii sunt supereroii ficțiunii: Batman, Superman sau Spiderman. Pentru copiii din vremea Sf. Paisie,  sfinții mucenici erau eroii copilăriei, răbdători de chinuri în vremuri de prigoană.

Zilele trecute scriam că facultăților de teologie le lipsește un curs despre spiritualitatea Părinților contemporani. Ce minunat ar fi să-i auzim pe studenți vorbind nu doar despre sofiologia lui Bulgakov sau catolicitatea la Vladimir Lossky, ci și despre antropologia Sfântului Paisie Aghioritul sau virtutea răbdării la Sfântul Arsenie de la Prislop. S-ar înmulți asceza minții, isihasmul urban, privegherile, rugăciunea în iadul deznădejdii, răbdarea, și poate că în felul acesta, alți Paisie și alți Porfirie s-ar fi ridicat, dând mărturie generațiilor viitoare.

Muntele Athos, acest microcosmos al Răsăritului creștin, uimește prin același fel de a gândi teologia, de a trăi și de a învăța. Sfinții contemporani ai Athosului, dar și sfinții  din cetate (practicanți ai isihasmului urban), au ajuns la fericita stare de purtători-de-Dumenzeu. Aghioriții  și sfinții agorei n-au împărtășit mulțimii experiența dumnezeirii până n-au gustat din vederea lui Dumnezeu. Vorbirea despre Dumnezeu implică o dimensiune hristocentrică a vieții, deoarece orice vorbire lipsită de făptuire este vătămătoare sufletului.

Așa cum ne relatează biografia sfântului întocmită de Ieromonahul Isaac, și pusă în lumină cât se poate de autentic prin seria episoadelor, Sfântului Paisie i-au fost de ajuns Viețile Sfinților și bisericuța Sfintei Varvara care se afla în afara satului Konița, ca inima să-i ardă pentru Hristos. A ridicat  punți de legătură cu sfinții, care ulterior îl vizitau și călăuzeau în petrecerea vieții sfântă.

Generația noastră se trudește să dobândească multă cunoaștere teologică, informații peste informații și repere bibliografice pretențioase. Sfântul Paisie citea viața Sfântului Gheorghe și sfârșea în durere. Inima simțea durerea muceniciei. Cu  multă străpungere și eros dumnezeiesc cădea la pământ și se ruga ca sfinții mucenici să-l învrednicească de aceeași putere în clipa mărturisirii. Trăia în împărăția mucenicilor, iar această devoțiune a făcut-o pe Sfânta Muceniță Eufimia să-coboare din Împărăția lui Dumnezeu, vizitându-l. Era o sfântă despre care nu știa nimic.  A primit-o cu dragoste, iar ca să testeze dacă prezența este de la Dumnezeu sau de la diavol, i-a cerut să se închine împreună Sfintei Treimi. Au urmat ore de conversații duhovnicești, purtate în biserică.

Sfântul Paisie Aghioritul n-a citit pentru afinități intelectuale. Un verset scripturistic sau o relatare din Sinaxar îl mișcau atât de profund, încât punea numaidecât în practică nevoințele sfinților. Nu era necesar să răsfoiască rafturi întregi de cărți pentru a chema numele lui Dumnezeu. Mișcat de erosul dumnezeiesc, acesta plângea mult, pentru că inima lui înseta după rugăciune, iar trupul, mintea si inima se supuneau acesteia.

În prima parte, serialul ilustrează contextul social, politic și duhovnicesc în care s-a născut si a copilărit Sfântul Paisie, influențat puternic de personalitatea Sfântului Arsenie Capadocianul, farul farasioților, înrudit duhovnicește cu familia sfântului. Episoadele întrunesc toate exigențele biografice, realizate cu multă responsabilitate și atenție, urmărind firul biografiei alcătuite de ieromonahul Isaac. Nu putem omite nici autobiografia sfântului, transmisă prin viu grai ucenicilor, evenimente sau situații consemnate în volumele ,,Sfântul Paisie Aghioritul”.

Actorul principal al filmului este Prokopios Agathokleos, unul dintre cei mai respectați și renumiți actori ai Greciei. Conștient de greutatea personajului, a rolului, actorul s-a străduit să intre în universul  Sfântului Paisie. Acesta a declarat pentru GreekReporter că s-a întâlnit cu preoți, monahi și mireni care l-au cunoscut pe Cuvios. ,,Am avut nevoie de sfaturile lor pentru a ști cum să-mi construiesc rolul. Iar descoperirea personalității sfântului Paisie, m-a făcut să-l simt foarte familiar. Am vrut să-i cunosc partea umană, pentru că asta îl definește cel mai bine și ea i-a adus statutul de sfânt după moarte. Toată sfințirea sa stă în contactul cu lumea. El însuși spunea că vrea o viață tihnită, pe care să i-o dedice în întregime lui Dumnezeu. Cu toate astea, s-a dedicat complet lumii”[1]. Cred cu toată tăria că Prokopios Agathokleos a fost îmbelșugat cu har din vistieria Sfântului Paisie, deoarece milioane de oameni au simțit prin rolul său deosebita sensibilitate duhovnicească și dragostea jertfelnică a Sfântului.

În majoritatea filmelor creștine de scurt sau lung metraj, din prea multă evlavie pietistă, regizorii denaturează cuvintele și întâmplările concrete, astfel, supranaturalul ia locul firescului, iar autoritatea duhovnicească este prezentată imaculat, lipsită de fisuri interioare sau lupte duhovnicești. Unii par că s-au născut despătimiți înainte de a porni pe calea despătimirii.

Vigilența împiedică idealizarea excesivă. Sfinții au fost oameni ca noi, dar asumați în calea dobândirii harului Duhului Sfânt. Iar această asumare implică și căderea, de aceea, nici un sfânt nu a fost privat de uneltirile vrăjmașului.

Avem dreptul să fim suspicioși? Sigur că avem! În cazul  oamenilor care nu cunosc nimic din  personalitatea Sfântul Paisie, la o primă impresie,  filmul poate ridica anumite semne de întrebare. În acest sens, recomand întâi citirea Vieții Cuviosului Paisie Aghioritul.Știu, pare mai comod să vizionăm filmul decât să îl descoperim pe sfânt apelând la izvoare și biografii. Însă odată parcursă această Viață ,,din nemincinoasele sale buze” (Isaac Ieromonahul) și mărturiile bine cernute, filmul capătă o altă dimensiune, o altă interiorizare. Vom fi noi și Sfântul Paisie,  o împreună-mergere  prin Konița, Athos, Sinai și iarăși la Athos. O călătorie în doi, din Farasa spre Cer.

Filmul reliefează punctul cel mai sensibil al Sf. Paisie: dragostea pentru rude. Diavolul s-a folosit de  această vulnerabilitate, iar potrivit Cuviosului ,,dragostea pentru rudele mele m-a pârjolit”[2]. În timpul săvârșirii lucrărilor de reabilitare a Mănăstirii Stomiu are loc minunea înmulțirilor sacilor de ciment. Potrivit meseriașilor, mai trebuiau douăzeci și cinci de saci de ciment, însă după ce sfântul a alergat în biserică și s-a rugat Preasfintei, la finele lucrărilor, le-au mai rămas cinci saci. O altă secvență care poate naște suspiciuni are loc după dezgroparea osemintelor Sfântului Arsenie Capadocianul din cimitirul Kerkira, insula Corfu. După dezgroparea Sfintelor Moaște, Sfântul Paisie preferă să plece din casa lui Pantelis Țekos (tovarășul de arme),  înnoptând într-un hotel, ca nu cumva cei din casă ,,să interpreteze greșit fapta lor”[3]. Se cazează la hotel, deschide cutia cu Sfintele Moaște, iar în momentul închinării, sfântul este sugrumat de o putere nevăzută. Acela a fost momentul când Sfântul Paisie a strigat ,,Sfinte Arsenie, ajută-mă!”, iar forța nevăzută l-a eliberat.

Aceste secvențe se regăsesc în mărturiile autobiografice, ceea ce înseamnă că filmul a surprins evenimente veridice din viața Cuviosului, relatate ucenicilor, iar altele consemnate în Viața Sfântului Arsenie Capadocianul, cartea de suflet a Sfântului.

Ca cititor al Sfântului Paisie, după derularea primelor episoade, mi-am dat seama că aici vorbim despre cel mai captivant și bine conceput serial creștin-ortodox. Episoadele reflectă duhul autentic al Sfântului Paisie, realități sau întâmplări cernute prin sită, consemnate în biografia lui Isaac și în seria volumelor Sfântul Paisie. Nu putem trece cu vederea implicarea Arhimandritului Efrem Vatopedinul și devoțiunea sa, fără de care nu s-ar fi putut realiza această capodoperă cinematografică. Filmul a fost produs de ,,Institutul Sfântul Maxim Grecul” al Mănăstirii Vatoped. De asemenea, Arhimandritul Efrem este ambasadorul acestui film, implicându-se activ în promovare, ca unul din familia restrânsă a Cuviosului Paisie.

Întrebat de ce ar trebui oamenii să-l urmărească, Arhimandritul Efrem a răspuns: ,,Pentru un motiv foarte simplu. Pentru că acest film, va cutremura sufletele oamenilor. Deja ieri, în cadrul Festivalului Quo Vadis, când am avut premiera, am avut un trailer, cu o selecție din film, din cele nouă episoade pe care le avem despre Sfântul Paisie, și toți care erau alături de mine plângeau. Și pe cineva care era în spatele meu îl auzeam plângând în hohote. Nu îl cunosc, însă vreau să spun că este de folos pentru că, în ceea ce-l privește pe Sfântul Paisie știți, se întâmplă mereu această minune, aceea că a reușit să-i câștige pe oamenii din întreaga lume. Spunea Înalt Preasfințitul Atanasie de Limassol: , Merg la școli și le vorbesc elevilor… despre cine să vorbesc? Despre Maica Domnului? Nu… Despre Sfântul Paisie! Și mereu cer copiii, adolescenții, tinerii, copilașii mititei, toți vor să afle despre Sfântul Paisie”. Și noi am început să facem acest film împreună cu Institutul „Sfântul Maxim Grecul”, cu sprijinul Mănăstirii Vatoped, și eram puțin îngrijorați dacă o să fie bine primit, fiindcă mergeam la posturi de televiziune cu doamna Γιαννάκη, în calitate de director executiv al Institutului, și se uitau la noi cu un fel de dispreț…Și, apoi, am văzut că această lucrare, cele nouă episoade care erau prima parte a vieții Sfântului Paisie au avut locul întâi și, în același timp, le vizualizau, în Grecia, 3 milioane de telespectatori! Și cred că aceasta este una dintre multele minuni ale Sfântului Paisie, și cred că va ajuta multă lume, fiindcă acest Sfânt, cu toate că era un om care a dorit să fie pustnic, să trăiască în liniștire, s-a dăruit întregii lumi din poruncă dumnezeiască. A ajutat foarte multă lume și ajută și acum, iar asta este binecuvântare. Și eu am plâns. Și tu ai plâns. Este o binecuvântare că românilor li se va da posibilitatea, prin postul național de televiziune, să vadă acest serial de pe urma căruia se va folosi foarte mulți oameni și vor dobândi har. Nu este despre faptul că le va plăcea această lucrare, să zicem, și vor avea o satisfacție psihologică – vor primi har din această lucrare și se va vedea asta.”[4].

Din lucrarea acestui vlăstar al Farasei, teologia contemporană a moștenit multe coordonate în viața duhovnicească. O direcție  surprinsă în film implică sociabilitatea monahului. Ea nu este o lucrare vătămătoare, ci o dimensiune a teologiei monahale. Sfântul Paisie a trăit ca pustnic între pelerini, însă nu a abandonat niciodată rugăciunea și datoriile monahale. Eu cred că este nejustificată împărțirea monahilor în ,,niptici” și ,,sociali”, pentru că învățătura lor socială n-ar trebui despărțită de viața lăuntrică.

Astăzi, există o tendință de exteriorizare a monahului. Monahul misionar are datoria să păstreze linia Sfântului Paisie Aghioritul. Adică, dacă monahul este așezat într-un catalog al marilor părinți cu viață duhovnicească, el nu trebuie să părăsească starea umilincioasă și smerenia. ,,Unit cu toate și desprins de toate”, acest dicton evagrian, cuprinde în el sinteza făgăduinței monahale. Altă alternativă nu există !

Filmul este un manual de spiritualitate ortodoxă pentru viitorii slujitori ai Bisericii. Viața Sfântului Paisie îi cheamă atât pe monahi cât și pe mireni la dobândirea chipului îngeresc. Iar rampa de lansare în dobândirea acestui chip este rugăciunea.

Sfântul Paisie își va face simțită prezența în lume, iar harul său se revărsă precum picăturile de apă din văzduh, peste toată suflarea cosmosului umanizat.

[1] https://doxologia.ro/cine-este-prokopis-agathokleous-actorul-principal-din-sfantul-paisie-din-farasa-spre-cer accesat la data de 7.04.2025.

[2] Ieromonahul Isaac, Cuviosul Paisie Aghioritul, traducere din lb. greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, p. 78.

[3] Ibidem, p. 117.

[4] https://doxologia.ro/acest-film-va-cutremura-sufletele-oamenilor-arhim-efrem-vatopedinul-despre-serialul-dedicat , accesat la 6.04.2025.

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Eseu
Credința și frica | Pr. Cătălin Pălimaru

Credința și frica | Pr. Cătălin Pălimaru

Departe de a-l retrograda și a-l face ridicol, credința, dimpotrivă, îl înnobilează pe om. Prin profunde resorturi, îl pune într-un raport matur cu sine, cu ceilalți și mai ales cu o instanță supremă, nu doar morală, ci mai ales una care dă sens și plinătate vieții....

Adevăratul înțeles al pocăinței | Pr. Ciprian Negreanu

Adevăratul înțeles al pocăinței | Pr. Ciprian Negreanu

Pocăința este la fel de mult modificată și stricată de mintea noastră, ca înțeles, la fel cum este denaturat și Chipul lui Dumnezeu. Părintele Arsenie Boca spunea că nu există idee în mintea omului mai modificată, mai stricată decât Chipul lui Dumnezeu. Cred că...

Buna Vestire | Pr. Prof. Univ. Dr. Valer Bel

Buna Vestire | Pr. Prof. Univ. Dr. Valer Bel

Noi, creștinii, serbăm în fiecare an la 25 martie acea zi fericită, plină de binecuvântare dumnezeiască și bucurie duhovnicească pentru întreg neamul omenesc, în care îngerul Gavriil a venit la Fecioara Maria, în Nazaretul Galileei, și i-a adus vestea cea mare că va...