Sus în cer, cunoscuţi și necunoscuţi, mulţime de sfinţi români se roagă pentru noi

de | iun. 20, 2020 | Spiritualitate

În graiul vechilor cazanii, Sfântul Mitropolit Dosoftei ne spune că ,,Dumnezeu, Sfinţia Sa” nici norodul românesc de pe pământ nu l-a lăsat nepartnic la darul Sfinţiei Sale. Sus în cer, cunoscuţi și necunoscuţi, mulţime de sfinţi români se roagă pentru noi, păcătoșii.

Un erudit intelectual din perioada interbelică, Simion Mehedinţi, a scris cuvintele următoare care trebuie memorate. De fapt, el a alcătuit o carte întreagă intitulată ,,Creștinismul românesc”. Și, ca motto la această carte, a scris așa: ,,Un popor, ca și orice om în parte, atâta preţuiește, cât a înţeles din Evanghelie și cât poate să urmeze învăţăturii lui Iisus”. Deci, noi, fiecare în parte, atâta preţuim cât înţelegem și cât punem în practică din Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.

În ultimele decenii, încet, încet, unii dintre sfinţii români încep să fie cunoscuţi. Începând cu anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat sau le-a recunoscut viaţa lor sfântă, pilduitoare pentru noi. Astfel, vedem că și neamul românesc a dat mulţi sfinţi. Pe unii îi știm, pe alţii nu-i știm, însă astăzi, în a doua Duminică după Rusalii, facem pomenire de toţi sfinţii români, cunoscuţi și necunoscuţi.

Prin 1972, am ajuns prima dată la Mănăstirea Sihăstria, în chilia celui ce-a avut o viaţă sfântă. E vorba de părintele Paisie Olaru. Nu mă voi opri acum pe larg la viaţa lui, ci vă spun doar atât că, într-un rând, atunci când mi-a citit rugăciunea de dezlegare după spovedanie, am simţit aievea că harul lui Dumnezeu lucrează efectiv, chiar și fi zic. Noi suntem convinși că, prin preotul duhovnic, Dumnezeu ne iartă toate păcatele, dar, în cazul părintelui Paisie, am simţit cum harul lui Dumnezeu lucrează chiar și fizic. Nu este singurul om care a dus o viaţă sfântă. Au fost și alţii, în vremurile mai de dincoace sau mai de demult. Cert este că ei, toţi împreună, acolo în cer, în faţa Tatălui celui ceresc, mijlocesc pentru noi, păcătoșii.

Într-un sat foarte aproape de noi, în Topa Mică, s-a născut scriitorul Ioan Alexandru, cel care, referitor la viaţa curată, viaţa plină de evlavie a înaintașilor noștri, a scris câteva eseuri admirabile, din care am luat două fraze: ,,Omul acestui pământ românesc, aici în Carpaţi, are faţa luminată de lacrima bucuriei și a suferinţei deopotrivă. Este omul răbdării și al lucrării, omul privegherii și al îndelungii nădăjduiri, cel ce nu va pieri niciodată, cel ce nu se mândrește, nu se trufește, nu se bucură de nedreptate, nu cârtește, nu bârfește răul altuia, este omul iubirii mai presus de înţeles. Este acest chip senin al purităţii, cu casa plină de copii. Lemnarul acesta al Transilvaniei, acest fi u al păcii și al statorniciei”. Ce frumos spune!


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Mitropolitul Bartolomeu Anania

Mitropolitul Bartolomeu Anania

Cel despre care vreau să vă vorbesc astăzi, a avut o viață bogată în evenimente și a fost protagonistul unor momente despre care am putea vorbi săptămâni în șir, fără oprire. Ba mai mult, s-a bucurat, atât în decursul vieții, cât și după plecarea din această lume, de...

Sfânta Macrina, ocrotitoarea orfanilor

Sfânta Macrina, ocrotitoarea orfanilor

Macrina se naşte în anul 328, la Cezareea Capadociei, într-o familie bogată și foarte credincioasă, din părinţii - Vasile şi Emilia. Erau zece frați: 5 băieţi şi cinci fete, toți crescuți în iubirea lui Dumnezeu. Deși mamei sale, Emilia, i se arată în vis să îi pună...

Mai multe din Spiritualitate
Ceasul mântuirii

Ceasul mântuirii

Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăia odată, un călugăr bătrân, căruia i se dusese vestea pentru înţelepciunea sa. Într-o dimineaţă, a venit la el un tânăr şi l-a întrebat: - Sfinţia ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie...

Rugăciunea pentru aproapele e o datorie sacră

Rugăciunea pentru aproapele e o datorie sacră

Rugăciunea pentru aproapele este o datorie sacră. Bătrânul Porfirie zicea: „Nu te poţi mântui singur, dacă alţii nu se mântuiesc! Este o greşeală să te rogi numai pentru propria-ţi mântuire. Trebuie să ne rugăm pentru lumea întreagă, pentru ca nimeni să nu se piardă”....

Omul milostiv

Omul milostiv

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil 1-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă, ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim. - Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă...

Rugăciunea fără jerfă

Rugăciunea fără jerfă

Bătrânul Ieronim mărturisea: „Eu mă jertfesc pentru cei ce mă rog. Nu mă pot ruga fără să mă jertfesc. Socot că o rugăciune, făcută fără ca inima să sângereze de dragoste şi de durere, nu-L atinge pe Dumnezeu. De aceea mă absoarbe rugăciunea şi nu suport să vorbesc...

Rugăciunea ne descoperă voia lui Dumnezeu

Rugăciunea ne descoperă voia lui Dumnezeu

Prin rugăciune aflăm voia lui Dumnezeu într­o problemă care ne preocupă. Bătrânul Iosif Isihastul zicea: „Dacă vreţi să cunoaşteţi voia lui Dumnezeu, renunţaţi total la voia voastră, la toate gândurile şi planurile, şi, cu profundă umilinţă, cereţi-I lui Dumnezeu...

Rugăciunea cu mintea în Dumnezeu

Rugăciunea cu mintea în Dumnezeu

Ieronim, Bătrânul din Egina, sfătuia: „Dacă mintea ta se află în Dumnezeu, tu te poţi ruga, chiar dacă te afli în pat! Din contră, dacă mintea ta este aiurea, chiar dacă eşti în genunchi, tu n-ai emoţia rugăciunii şi rugăciunea ta rămâne fără rod. Nu simţi nici o...