Ungerea cu mir (Vineri, Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii)

de | feb. 18, 2022

Evanghelia zilei: Mc 14, 3 – 9

În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul şi şe­zând la masă, a venit o femeie, având un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a turnat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii cărora le părea rău în cugetul lor şi ziceau: pentru ce s-a făcut această risipă cu mirul? Căci se putea vinde acest mir cu mai mult de trei sute de dinari şi să se dea săracilor; şi o certau pe ea. Dar Iisus le-a zis: lăsaţi-o în pace; pentru ce îi faceţi supărare? Ea a făcut un lucru bun pentru Mine. Căci pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi, oricând veţi voi, puteţi să le faceţi bine; dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Ea, ce a avut de făcut, a făcut: mai dinainte a apucat de a uns trupul Meu spre îngropare. Adevărat vă spun că oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ceea ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.

Ungerea cu mir

Vorbind despre ungerea din Betania, toţi cei patru Evanghelişti fac pomenire de mir, spunând că Iisus a fost uns pe cap cu mir. În ceea ce priveşte femeia care a adus mirul, trebuie să spunem că au fost cel puţin două astfel de femei şi prin urmare cel puţin două astfel de ungeri cu mir, toate petrecându-se în Betania. Sfinţii Evanghelişti Matei şi Marcu pomenesc de o femeie, fără a o numi sau a o defini, cine şi ce este. Sfân­tul Evanghelist Luca spune lămurit că femeia era păcătoasă, iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan spune că numele femeii era Maria, sora lui Lazăr, cel ce a fost înviat din morţi de Mântuitorul. Apoi timpul când     s-au petrecut aceste ungeri ne îndreptăţeşte să spunem că ele sunt dife­rite. Dacă Sfântul Evanghelist Luca plasează ungerea din Betania pe la mijlocul propovăduirii Domnului Hristos, ceilalţi Evanghelişti o pla­sează aproape de vremea Patimilor Mântuitorului.

Aşadar, potrivit relatării lucanice, Mântuitorul a fost uns cu mir de către o femeie păcătoasă, ungere care s-a făcut spre iertarea păcatelor ei, iar potrivit relatării după Matei, Marcu şi Ioan ungerea s-a făcut de către o „femeie” (Matei şi Marcu), Maria, sora lui Lazăr (relatarea ioaneică), în ambele cazuri ungerea făcându-se prin descoperire dumnezeiască.

Sfântul Evanghelist Luca ne arată că la evrei oaspetele era cinstit în mod deosebit de către gazda sa. Atunci când Mântuitorul a intrat în casa fariseului Simon, a venit şi o femeie desfrânată care a adus un alabastru cu mir. Aceasta stând la spate, lângă picioarele Domnului Hristos, plân­gând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui şi cu părul capului ei să le şteargă. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Atunci fariseul şi-a spus în sinea sa:

„Acesta (adică Mântuitorul – n. n.) dacă ar fi prooroc, ar şti că femeia care se atinge de El este păcătoasă.” (Lc 7, 39).

Domnul Hristos cunoscând gândul fariseului i-a spus o pildă cu doi datornici care, neavând bani să plătească, au fost iertaţi de stăpânul lor. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar altul cu cincizeci. Şi după ce a sfârşit pilda, l-a întrebat pe Simon:

„Care dintre ei îl va iubi mai mult?” (Lc 7, 42).

Şi Simon răspunzând a zis:

„Cel căruia i-a iertat mai mult.” (Lc 7, 43).

Atunci Mântuitorul s-a întors către femeie şi a descoperit ceea ce ea a făcut şi ceea ce alţii nu au avut ochi să vadă. O aduce pe femeia păcătoasă în centrul atenţiei, căci spune: „Vezi pe femeia aceasta?”[1] – şi continuă, adresându-se fariseului:

„Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.” (Lc 7, 44 – 46).

Aşadar, la evrei ungerea cu untdelemn sau cu mir era o practică obişnuită prin care gazda îşi cinstea oaspetele.

În relatarea evangheliştilor Matei şi Marcu este un amănunt care ne spune cine a fost femeia care a săvârşit ungerea. Ni se spune că ea a venit la Mântuitorul aducând cu sine „mir de nard curat, de mare preţ”.[2] Atât era de scump mirul, încât putea să se vândă cu trei sute de dinari. Sfântul Teofilact al Bulgariei numeşte acest mir – „nard de credinţă”, căci spune că:

„Era curat şi neamestecat, ca dovadă a credinţei celei ce l-a întocmit.”[3].

Ucenicii erau mâhniţi între ei. Se pare că în mânia lor o certau pe femeie. Sfântul Teofilact citează o traducere din 1805 unde se spune că: „Apos­tolii se răsteau la femeie”.[4] Intervine acum Mântuitorul şi îi ia apă­rarea, zicând:

„Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea.” (Mt 26, 10).

Şi pentru că Apostolii gândeau să-i ajute pe săraci cu banii care i-ar fi luat din vânzarea mirului de nard, le spune Domnul Hristos: „Pe să­raci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna”,[5] şi le mai vesteşte încă o dată pa­ti­mile Sale, zicând:

„Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormân­tare.” (Mt 26, 12; Mc 14, 8; In 12, 7).

Şi pentru că femeia aceasta nu a fost cinstită de ucenicii Domnului, o cinsteş­te Mântuitorul spunând:

„Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.” (Mt 26, 13; Mc 14, 9).

Este aici un adevăr care trebuie subliniat: Viaţa umană îşi primeş­te valoarea nu de la durata sa, ci din întâlnirile ei. Cu alte cuvinte, viaţa oricăruia dintre noi poate căpăta o direcţie cu totul diferită în urma unei întâlniri.[6] Aşa s-a întâmplat şi cu femeia care a săvârşit ungerea cu mir; aşa se poate întâmpla şi cu fiecare dintre noi în urma împărtăşirii noas­tre cu Hristos.

[1] Lc 7, 44.

[2] Mt 26, 7; Mc 14, 3.

[3] Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Marcu, Ed. Sofia, Bucureşti, 2002, p. 145.

[4] Ibidem.

[5] Mt 26, 11; Mc 14, 7; In 12, 8.

[6] Cardinal TomÁŠ ŠpidlÍk, Evanghelia de fiecare zi, vol. 1, trad. de Alex şi Al Cistele­can, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu – Lăpuş, 2004, p. 85.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Ungerea cu mir (Vineri, Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii)
Ungerea cu mir (Vineri, Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Despre muncă

Despre muncă

Munca este o realitate existențială a lumii în care trăim, fiindcă orice om ca să trăiască în această lume, are nevoie să muncească. Sfânta Scriptură este cât se poate de explicită când ne spune că în rai, Adam și Eva au fost puși pentru a păzi și a îngriji grădina...

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 1)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 1)

Cuvintele din limba română simplu, simplitate, simpleță, simplicitate își au rădăcina în latinescul simplex. Simplitatea, însușirea de a fi simplu presupune o lipsă de formalitate, de complicații. Un om simplu  nu cunoaște artificialitatea, afectarea, prefăcătoria....

Despre muncă

Despre răutate

Astăzi, răutatea oamenilor se exprimă prin indiferența prietenilor atunci când ești lovit din plin de o problemă de orice factură. Răutatea este cea mai pură formă de slăbiciune, deși oamenii răi cred că prin aceasta devin importanți și puternici. Răutatea este o...