Anul acesta, în 20 noiembrie, se împlinesc trei decenii de la instituirea, de către UNICEF, a Zilei Internaționale a Drepturilor Copilului. Se vorbește mult despre drepturile copilului și despre implicarea copiilor în procesele de decizie, dar mai deloc despre dreptul la viață al copilului nenăscut.

Copiii au câteva drepturi fundamentale, pe care guvernul României le discută în Strategia Națională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului:

• Educație: abandonul școlar afectează în mare măsură copiii României, mai ales pe cei din zona rurală;
• Sănătate: România rămâne țara cu cea mai mare mortalitate infantilă din UE, în special după naștere și din cauze evitabile (în 2012, 29% dintre decese au fost cauzate de boli respiratorii);
• Siguranță personală: la data elaborării strategiei, rata violenței domestice și a neglijării copiilor era în creștere cu 7% în România;
• Non-discriminare: cercetările arată că cel mai mult se confruntă cu discriminarea copiii din mediul rural și cei de etnie romă.

Astfel, documentul identifică o serie de probleme serioase care afectează copiii României.

Totuși, nici documentele UNICEF și nici alte documente de politici publice nu iau în considerare discriminarea în funcție de stadiul de dezvoltare al copilului. Nu este menționat primul drept al copilului, care este și primul drept al omului: dreptul la viață.

Oare această atitudine de nepăsare față de copilul nenăscut nu influențează cumva și implicarea noastră scuzută în rezolvarea celorlalte probleme ale copiilor deja născuți?

Aproape 43 de milioane de copii nenăscuți își pierd viața anual prin avort în întreaga lume, iar despre ei nu vorbește nimeni.

Practic, societatea recunoaște doar statutul uman al copiilor născuți, nu și al celor concepuți și încă nenăscuți. O dezbatere reală cu privire la acest subiect ne-ar confrunta cu adevărul că facem prea puțin pentru a sprijini acești copii și pe mamele lor, care recurg adesea la avort din lipsă de sprijin.

Un studiu american confirmă că aproape trei sferturi din femeile care fac avort la cerere au fost presate să facă acest pas, pe care l-au făcut foarte greu și împotriva propriei conștiințe.

De curând,însă, câteva zeci de state și-au asumat măsuri în acest sens. În 2020, cu ocazia Adunării Mondiale ONU pentru Sănătate, a fost inaugurată Declarația de Consens de la Geneva, semnată între timp de 37 de state, care se angajează să „ajute femeile să parcurgă în siguranță perioada de sarcină și momentul nașterii copilului și să asigure cuplurilor cele mai bune șanse de a avea un copil sănătos”.

Declarația începe cu reafirmarea drepturilor femeii și continuă: „Copilul are nevoie de garanții și grijă speciale atât înainte, cât și după naștere”, iar „măsurile speciale de protecție și asistență (oferite de stat) ar trebui luate pentru toți copiii”, conform principiului fundamentul al interesului superior al copilului.

„Condiția prealabilă pentru o societate cu adevărat progresistă este sprijinirea atât a femeii, cât și a copilului”, a declarat un jurist săptămâna trecută, la aniversarea de doi ani de la semnarea Declarației.