Apostolul de astăzi sintetizează o duioasă transmitere de duh din partea învăţătorului Pavel către ucenicul său cel mai credincios, tânărul Timotei. Apostolul Pavel dovedeşte aici dorinţa generală a fiecărui sfânt de a lăsa în locul său ucenici crescuţi după chipul şi asemănarea învățătorului. Cel dintâi lucru asupra căruia îl atenţionează Sfântul Pavel pe Timotei, ajuns între timp episcop al Bisericii din Efes, este învăţătura (grecescul didaskalía), care în gândirea apostolului Pavel însemna fie o instrucţie activă, un act de predare venită direct din gura învăţătorului (Romani 12, 7), fie o doctrină care se învaţă pasiv prin orice alt mijloc ce substituie instrucţia atentă a învăţătorului (Efeseni 4, 14). În cazul de faţă este vorba despre prima dimensiune, adică învăţătura Evangheliei pe care însuşi marele apostol i-a predat-o direct lui Timotei, adică felul în care va trebui şi el la rândul lui să aplice credinţa, trăirea şi propovăduirea Evangheliei şi a adevărului divin în mijlocul Bisericii pe care-o păstoreşte. Şi doar după ce va fi preţuită învăţătura curată, urmează valorificarea tuturor celorlalte care apar în textul apostolului: purtarea, năzuinţa, credinţa, iubirea, stăruinţa, răbdarea în prigoniri şi suferinţe. Fiindcă de valoarea învăţăturii depinde valoarea tuturor celorlalte, doar dacă ea este curată se pot dezvolta şi celelalte virtuţi, căci dacă învăţătura este strâmbă, şi credinţa şi dragostea şi răbdarea şi toate celelalte vor fi întocmai.
