Ce este cultura națională, cum poate fi menținută, cum o transmitem și cum poate supraviețui, cum o salvăm? Vorbim suficient despre cultura noastră? Dar mai ales ne comportăm și ne asumăm rolul pe care-l avem în comunitate, potrivit culturii pe care ne place să spunem că o reprezentăm? Iată câteva întrebări la care părintele profesor Radu Preda dă răspunsuri în cadrul rubricii „Doxa-inteligența credinței”.
O concluzie ar fi că, ne place sau nu, suntem țara europeană cu cel mai mic număr de cărți cumpărate, cu unul din cele mai mari consumuri de tv și internet, acestea din urmă fiind sursele de cultură a multora dintre noi.
Iar o altă concluzie, defapt e chiar o inedită propunere: într-un context în care se pune mare preț, așa cum e firesc, pe minima cultură într-un dialog neprovocator și din contra, care să ducă la concluzii limpezitoare, într-un mediu on-line propice invaziei de figuri ce încearcă să se hrănească din sincopele sociale, e clar că avem nevoie de cultură în g-ral și de cultură teologică, în mod special. Și atunci, de ce nu am avea o Zi a Culturii Religioase?
