Omul trebuie să-și simplifice viața atât în plan exterior, cât și în plan interior, altfel e destul de probabil că sufletul și casa sa vor deveni niște debarale unde va îngrămădi o mulțime de lucruri fără rost și unde nu va mai încăpea nimic altceva. Dacă ne simplificăm viața lăuntrică, atunci vom lăsa spațiu interior pentru Dumnezeu și darurile lui. Sfântul Siluan Athonitul scria în acest sens: „Darurile sunt date de la Dumnezeu doar sufletului simplu, smerit şi ascultător”. Într-o altă însemnare a sa citim: „E o mare deosebire între omul simplu care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt, şi omul, chiar foarte mare, care n-a cunoscut harul Sfântului Duh”. Un astfel de om „foarte mare” poate să fie doldora de cunoștințe din artă, din știință, din filosofie, dar pentru că, așa cum îi avertiza Sfântul Pavel pe corinteni: „Cunoştinţa semeţeşte” (I Cor. 8, 1), să fie atât de plin de sine, de deșteptăciunea sa, că în sufletul său nu mai rămâne loc și pentru Dumnezeu.
