În 19 decembrie a.c., președintele României, Klaus Iohannis, a semnat decretul de trecere a rezervă a generalului de brigadă Ion Moldovan, comandantul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Avram Iancu”.
Decizia trecerii în rezervă a fost „o decizie personală” – spune generalul Moldovan, pentru care cea mai mare satisfacție a celor 10 ani la comanda ISU Cluj este aceea de a nu fi avut nici un om pierdut în misiune: „Pentru mine, este o mare realizare faptul în sine că, pe timpul cât le-am fost comandant, n-am pierdut nici un om în misiune. Pentru orice militar lucrul ăsta contează foarte mult. Și ăsta e unul dintre punctele care mă bucură și, în același timp, mă și liniștesc”.
În ce privește colaborarea instituțională cu Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului, general de brigadă Ion Moldovan spune că a fost „impecabilă”.
„De felul meu eu sunt un om credincios, și asta a stat la baza relației pe care am avut-o cu Arhiepiscopia Clujului și în special cu un Înaltpreasfințitul părinte arhiepiscop și mitropolit Andrei Andreicuț” – mărturisește acesta.
– Domnule comandant, cum a fost anul 2023, comparativ cu anul anterior, la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Avram Iancu”?
– Ce pot să vă spun? A fost încărcat din punct de vedere al intervențiilor, aceleași provocări pe care le-am avut în 2022 au continuat și în 2023.
– Adică…?
– Festivalurile care le știm, intervențiile și accidentele rutiere, probleme care există de mult și persistă în continuare. În concluzie, cam aceleași provocări pe care le-am avut și în 2022 le-am avut și în 2023.
– Aproximativ câte intervenții au fost anul acesta?
– Anul acesta avem, până în momentul de față, undeva la 22.500 de intervenții. Din ce mi-amintesc eu, anul trecut am avut peste 23.000, deci până la finalul anului s-ar putea să ne apropiem de aceeași cifră de 23.000 de intervenții. Sigur că sunt multe, dar noi ne-am obișnuit ca-n ultimii ani s-aveam un număr atât de mare de intervenții.
– Pe ce „sectoare” au fost cele mai multe intervenții, anul acesta?
– Așa cum suntem deja obișnuiți, 75-80% sunt intervenții pentru acordarea primului ajutor medical – accidente rutiere, descarcerări și așa mai departe, iar restul sunt intervențiile pentru situații de urgență. Mă refer la incendii, la inundații, la alunecări de teren și așa mai departe.
– Au fost mai multe, sau doar mi se pare mie, accidentele de circulație de anul acesta decât în anii anteriori?
– Din păcate, din statistica noastră rezultă că au fost mai multe. Au crescut și se menține un trend crescător, în ultimii ani. Cauzele sunt diverse și, din păcate, produc victime.
– Consumul de droguri este una dintre principalele cauze?
– Nu pot să vă răspund pentru că noi nu-i testăm, doar Poliția poate să vă spună statistica asta, dar cred că da, pentru că sunt mulți tinerii care sunt implicați în accidente rutiere.
– Din ce am remarcat eu, din datele care ne-au fost furnizate de Pompieri și de Poliție, cele mai multe accidente rutiere, anul acesta, au fost la Jucu, la Izvorul Crișului, la Căpușul Mare și undeva în zona Negreni. Se… întâmplă ceva în mod special acolo, de sunt atât de multe accidente?
– Nu neapărat că se întâmplă ceva, dar aceste zone sunt cunoscute de mult timp ca fiind zone cu risc în a se produce accidente rutiere. Din păcate, se continuă cu aceste accidente și nu știu să vă spun care ar fi… cauzele.
– Nu există o cale de a stopa oarecum viteza în zonele respective?
– Nu este domeniul meu, nu știu să vă spun. Bănuiesc că s-au încercat toate mijloacele sau se încearcă o variantă. Vedeți, și pe zona Feleacului, pe raza satului Feleac, s-au făcut acele amenajări. Din punctul meu de vedere sunt mai periculoase decât cum era înainte. Nu este ce trebuie, acolo.
– Ați avut intervenții în afara țării, anul acesta?
– Da, am avut echipaje care au plecat în Franța și în Grecia. În Grecia am intervenit la incendii de pădure, în Franța nu am avut ocazia, că nu au fost, în perioada respectivă, incendii. Dar este un lucru benefic, zic eu, de a merge în afară, de a lua contact cu colegii noștri din alte țări. E o experiență care trebuie materializată în momentul când vii în țară, înapoi. Colegii mei au fost chiar mulțumiți și în același timp satisfăcuți de faptul că văd și altceva. Văd cum lucrează și alți colegi de-ai lor, din alte țări.
– Aproape în fiecare an, problema pe care ați ridicat-o a fost a lipsei dotărilor. Anul acesta s-a întâmplat ceva bun la ISU Cluj, pe linia aceasta?
– Da, s-a întâmplat că am primit acele autospeciale despre care vorbeam eu acum 3-4 ani și de care aveam mare nevoie pentru a înlocui tehnica veche. O să vă spun că în momentul de față nu mai avem nici o mașină veche.
– Minune!
– Da, pentru că au venit autospecialele, cele care s-au achiziționat, prin Programul Operațional de Infrastructură Mare, de către IGSU. Suntem foarte bine, acum. Stăm foarte bine la capitolul autospeciale, de mare capacitate și medie capacitate, descarcerări, autoscări. Deci, este în regulă, acum.
– Și, în ce privește personalul…?
– Ei, aici nu pot să vă dau vești bune și nu pot să mă laud, pentru că… au plecat, au plecat și din păcate anul acesta au venit foarte puțini oameni, atât din școală, cât și din surse externe.
– Care este cauza plecării?
– Păi, pleacă atunci când îndeplinesc condițiile de trecere în rezervă și… asta este! Avem o problemă foarte mare la conducătorii auto, pentru că sunt specialiști, și cei care au fost încadrați în 2006-2007 au împlinit vârsta de trecere în rezervă și au făcut pasul acesta, și pe segmentul respectiv nu s-au mai încadrat, în ultima perioadă din anul acesta. Suntem un pic deficitari și descoperiți acolo. Știți cum e, că la un moment dat ne gândeam și noi: când aveam oameni, nu aveam tehnică; acum avem tehnică și nu avem oameni suficienți. Și, așa „jucăm” în fiecare an.
– Vorbeați de trecerea în rezervă. Mulți s-au întristat aflând că ordinul de trecere în rezervă a dumneavoastră a fost deja semnat de președintele Klaus Iohannis.
– Da, așa este. Eu am luat această decizie. Este o decizie personală, este o decizie pe care am cântărit-o mult și vă spun că e un sentiment destul de plăcut, așa, că mă încearcă multe senzații și multe amintiri.
– Ați creat acolo un colectiv foarte unit și, din câte mi-am dat eu seama, foarte atașat de dumneavoastră. Cum au primit subordonații dvs vestea asta?
– Mie mi-a plăcut întotdeauna să lucrez cu oamenii. Sigur că n-au primit, unii dintre ei, cu bucurie această veste, pentru că se știau în siguranță cu mine, aici. Eram ca o perdea din asta de siguranță pentru ei: ei își făceau treaba și eu îi sprijineam și le țineam spatele, cum se spune. Dar eu sunt convins că ei o să meargă înainte, pentru că sunt ofițeri foarte buni și personalul este foarte bun, aici, și o să continue ce am început eu. Acum, sigur că regrete sunt din ambele părți, dar viața merge înainte.
Eu am făcut acest pas și datorită faptului că am 10 ani pe funcția asta de conducere. Nu mi-a plăcut niciodată să țin cu dinții și cu mâna de o funcție sau de un scaun. Din punctul meu de vedere, ca să conduci o unitate operativă mai mult de 8 ani, este greu. Este greu, și inclusiv în NATO este mandat de patru ani, după care trebuie să urci la alt nivel sau să faci pas spre trecerea în rezervă. Ăsta a fost și unul dintre motivele pentru care am spus că… este suficient și pentru mine. Eu am condus 10 ani, din 2014 sunt la comandă, și am considerat că trebuie să-i las și pe alții mai tineri, cu alt aplomb, cu alte idei, cu altă gândire. Cam astea au motivele care au stat la baza acestei decizii a mea.
– Din tot ceea ce ați realizat în cei 10 ani de când sunteți la comanda Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Avram Iancu”, ce v-a bucurat cel mai tare?
– Grea întrebare. Sunt foarte multe lucruri pe care le-am făcut sau le-am continuat așa cum le-au lăsat înaintașii mei. Nu pot să vă spun acum un anumit „bun” care m-a bucurat foarte tare, dar m-am bucurat pentru faptul că trec în rezervă și n-am avut nici un om pierdut în misiune. Pentru mine este o mare realizare acest lucru, pentru că am ținut și țin la oamenii pe care i-am condus.
– Întotdeauna ați spus „oamenii mei”.
– Da, așa este. Și este o mare realizare faptul în sine că, pe timpul cât le-am fost comandant, n-am pierdut nici un om în misiune. Pentru orice militar, lucrul ăsta contează foarte mult. Și ăsta e unul dintre punctele care mă bucură și, în același timp, mă și liniștesc.
Sigur că s-au făcut foarte multe lucruri, la ISU Cluj, s-au făcut subunități noi, s-au modernizat unele, s-a achiziționat tehnică, s-au achiziționat ambulanțe. Multe, multe lucruri pe care le-am gândit și le-am făcut împreună cu ei, nu singur. Singur, niciodată nu poți să faci nimic.
Eu întotdeauna am spus că un comandant, dacă nu are subordinați care să-l ridice, nu va realiza mare lucru. Și așa am fost eu. Realizările mele sunt si ale lor. Sau realizările lor sunt si ale mele. Întotdeauna am spus lucrul ăsta.
– Din ceea ce v-ați propus să faceți, și nu ați reușit, ce v-a întristat cel mai tare?
– Nu pot să spun că m-a întristat. Sunt unele lucruri pe care nu am reușit să le finalizez, să le termin, inclusiv acea subunitate de la Beliș, de care am vorbit cu dumneavoastră în fiecare an, cred.
– De zece ani, da. Chiar de la bun început.
– Da. Și… pot să spun că este un lucru care… nu-mi place că nu l-am făcut. Dar poate vor reuși colegii mei, pentru că sunt discuții avansate, în acest sens. Poate vor reuși în anii următori.
Alte lucruri pe care nu le-am realizat…, nu îmi vin acum în minte.
– Cum apreciați că a fost colaborarea cu autoritățile locale?
– Eu am avut o colaborare foarte bună, pentru că am știut cum să pun problema, am știut să tac atunci când a trebuit să tac, dar vă spun sincer, faptul în sine că i-am respectat întotdeauna pe oamenii cu care am colaborat, i-am respectat pentru ceea ce fac, asta a dus la o relație foarte bună între noi. Tocmai de aceea, acum când plec, foarte multă lume îmi spune: „Noi cu cine o să mai lucrăm, pentru că ai fost unul dintre oamenii cu care s-a putut lucra atât atunci când a fost, știu eu, greu, cât și în zilele mai bune, când a fost mai multă liniște?”. În concluzie, eu cred că tot ce s-a făcut în Clujul ăsta, sau în județul Cluj, s-a făcut împreună cu celelalte instituții, și asta m-a bucurat și mă bucură în același timp.
– Ați fost prezenți, pompierii, la toate manifestările de anvergură ale Bisericii. Cum apreciați că a fost colaborarea cu Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului Feleacului și Clujului?
– Eu aș putea să categorisesc această relație ca fiind una impecabilă. De felul meu eu sunt un om credincios, și asta a stat la baza relației pe care am avut-o cu Arhiepiscopia Clujului și în special cu un Înaltpreasfințitul părinte arhiepiscop și mitropolit Andrei Andreicuț. M-am dus zilele acestea la dânsul și i-am comunicat și dânsului decizia mea și mi-a plăcut ce mi-a spus, de genul: „Bine, domnule comandant, plecați. Dar noi, să știți că, în momentul când erați acolo, vă știam că sunteți bine și sănătos și suntem și noi în siguranță”. Cuvintele astea pe mine m-au bucurat foarte mult, pentru că au fost spuse din inimă de cineva la care eu chiar țin. Sper să continue colegii mei pe linia aceasta.
– Ce veți face de acum înainte?
– Cu siguranță nu o să stau, pentru că am în plan anumite proiecte pe care n-am putut să le fac din această poziție, din această funcție. Începe o altă etapă din viața mea. După 31 de ani în această armă, credeți-mă că am simțit și simt nevoia de a face și alte lucruri. Pot să vă spun că eu am iubit și iubesc această armă foarte mult. Mie, această armă mi-a dat totul. Mi-a dat o familie, mi-a dat prieteni, mi-a oferit un loc de muncă, mi-a oferit un statut în societate și n-am cum să nu fiu mulțumit de ce am realizat în această armă. Pentru mine, pompierii sunt familia mea.
– Care este mesajul dumneavoastră pentru, încă, subordonații comandantului Moldovan?
– Le spun să rămână aceiași oameni pe care i-am cunoscut eu, pentru că sunt buni, sunt oameni dedicați, oameni care ar face absolut orice ca să salveze bunuri și vieți omenești. Să aibă încredere în ei și în comandanții lor, pentru că numai împreună și în echipă vor face lucruri mărețe. Altfel nu se va putea.
Eu întotdeauna m-am bazat pe două principii care pe mine m-au definit și m-au caracterizat: respect și disciplină. Dacă și ei vor merge după aceste principii, lucrurile vor evolua într-un sens bun. Trebuie să aibă respect pentru ei, pentru ceilalți din jurul lor, pentru armă, și disciplină, pentru că fără disciplină nu vor putea să facă nimic. Pe mine aceste două lucruri m-au caracterizat și m-au definit, cât timp am fost în activitate. Și mi-au plăcut.
– Și… mesajul pentru toți cei care, de-a lungul anilor, au colaborat cu dumneavoastră sau, pur și simplu, așa cum spunea și Înaltpreasfințitul părinte arhiepiscop și mitropolit Andrei, s-au simțit în siguranță știindu-vă acolo?
– Eu aș vrea să continue să aibă încredere în pompieri, pentru că numai în echipă, și cu ei, pot să fie lucrurile în ordine și ei să aibă misiuni reușite.
