Înălțarea Domnului – icoană de mare praznic împărătesc

de | iun. 11, 2021 | Teologia Icoanei

Evenimentul ridicării cu trupul la cer a Mântuitorului este prezentat în Faptele Apostolilor, el desfășurându-se pe Muntele Măslinilor, în vecinătatea Ierusalimului (Fapte 1, 9-12).

Sfântul Evanghelist Marcu ni-l înfățișează astfel: Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a Înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu (Marcu 16, 19); iar Evanghelistul Luca la rândul său consemnează: Și a fost că în timp ce-i binecuvânta. S-a depărtat de la ei și S-a înălțat la cer (Luca 24,51).

Dogmă a Bisericii Răsăritene, Înălțarea a fost consemnată și în Simbolul de Credință niceeo-constantinopolitan. Ea încheie întregul proces al mântuirii ce începe cu Buna Vestire, Nașterea se continuă cu Patimile și Răstignirea trecând prin Înviere, sfârșindu-se cu Înălțarea.

Praznic împărătesc sărbătoarea Înălțării este celebrată la 40 de zile de la Învierea Domnului[1].  Detașată progresiv de Cincizecime și Înviere cu care se înrudește, Înălțarea era deja sărbătorită începând cu secolul al V-lea în toată Biserica[2].

Iconografia acestei sărbători, în forma preluată de Biserica Răsăriteană, aparţine celei mai vechi iconografii a sfintelor sărbători; ea coboară până în veacul al V-lea şi al VI-lea[3]. Astfel, o întâlnim în relieful ampulei de la Monza sau în ilustraţiile evanghelice ale călugărului Rabula.

Erminia picturii bizantine de la Athos ne prezintă scena, astfel: deal, măslini mulţi şi deasupra apostolii privind în sus şi întinzându-şi mâinile cu uimire; şi în mijlocul lor, Născătoarea de Dumnezeu, uitându-se şi ea în sus; şi de o parte şi de cealaltă parte a ei, doi îngeri (arhanghelii Mihail şi Gavriil), purtând veşminte albe, arătând în sus pe Hristos, apostolilor şi ţinând în mâini câte o hârtie şi în hârtia unuia zice: Bărbaţi galileeni, ce staţi căutând spre cer? iar în hârtia celuilalt zice: Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, aşa va veni, precum L-aţi văzut mergând la cer! Şi deasupra lor, pe nori, Hristos şezând (în cearcăn, ţinut de arhanghelii Rafail şi Uriil), cu alai şi cu îngerească cinste, petrecându-se de către îngeri cu trâmbiţe şi alte instrumente de muzică, merge în sus, la ceruri (binecuvântând cu mâinile ridicate)[4].

Compoziţia icoanei prezintă o schemă consacrată şi imuabilă; ea se alcătuieşte în două planuri succinte sus şi jos. Partea de sus îl are pe Hristos în mandorlă împreună cu îngerii, iar în planul de jos ne este figurată Fecioara în mijlocul celor doi îngeri și a ucenicilor. Expresiile şi mişcările apostolilor întregesc dinamismul temei, ele exprimând poate şi varietatea şi multitudinea limbilor la care vor ascende în ziua Cincizecimii. Sensul dinamic al ansamblului ne îndreaptă spre planul superior al icoanei unde Mântuitorul tronează. Mandorla având forma ovală sau circulară este de fapt slava divină construită din mai multe forme concentrice (înscrise) ce simbolizează cerurile preaînalte.

Înălțarea Domnului - icoană de mare praznic împărătesc

Înălţarea Domnului, miniatură, sec. al VI-lea, tempera pe hârtie, Evangheliarul lui Rabula

 

Unicitatea acestui manuscris ce cuprinde ilustrările la marile praznice este dată, de faptul că, iconograful a încadrat fiecare scenă în chenare decorative, distincte şi prezintă pentru prima dată prototipurile viitoarelor icoane [5]. Fecioara Maria apare înveşmântată în tunica sa de culoarea albastră, violet, aşa cum, rar o vom mai regăsi în veacurile postbizantine.

Troparul aminteşte cuvintele Scripturii cu privire la Înălţarea Domnului: Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeule, bucurie făcând Ucenicilor Tăi, prin făgăduinţa Duhului Sfânt, încredinţându-se prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii[6].Înălțarea Domnului - icoană de mare praznic împărătesc

Teofan Cretanul, Înălţarea Domnului,tempera pe lemn, 1546, Mănăstirea Stavronichita, Sfântul Munte Athos

Pictorul cretan ilustrează evenimentul scripturistic, apelând la o schemă compoziţională deja consacrată, dând amploare părţii superioare, monumentale unde, Hristos în slavă, are proporţii mai mici, în raport cu sfinţii, arhanghelii şi Maica Domnului ce se găsesc grupaţi simetric, în registrul inferior.

Hristos în mandorlă înconjurat de îngeri

Hristos este pictat binecuvântând cu mâna Sa dreaptă, iar cu mâna stângă ţinând Sfânta Evanghelie sau un rotulus închis, semn al propovăduirii, gest oglindit în Evanghelia după Sfântul Luca (24, 51). Gestul binecuvântării, aşa cum îl vedem în icoană şi-l citim din Sfânta Scriptură, simbolizează eternitatea.[7] Iisus este izvorul binecuvântării şi al cunoaşterii transmise şi păstrate pentru omenire, prin Duhul Sfânt, în Biserică – în acest sens icoana, chiar dacă compoziţional se poate despărţi în cele două planuri terestru şi celest, ele rămân unite şi nedespărţite prin Hristos.

Iisus se află încadrat într-o madorlă ce plutește, flancat fiind de îngeri și de un curcubeu. Reprezentatrea îngerilor și a mandorlei sunt expresii ale slavei și puterii divine.[8] Numărul netrupeștilor puteri variază de la doi la patru, etc[9].

Din punctul de vedere al proporțiilor, Mântuitorul Hristos este mai mic decât toate celelalte figuri ce sunt înfățișate în compoziție. În unele reprezentări El este așezat pe un tron împodobit, tot așa cum se amintește în slujba sărbătorii[10]. Din punct de vedere iconic poziția Mântuitorului se află într-o atitudine similară cu cea a tipologiei ce se întâlnește și în icoana Judecății de Apoi.

În acest context icoana Ispasului are un caracter profetic și Iisus are rolul, nu de Răscumpărător, ci de Judecător al lumii. Deasupra tuturor, în anumite exemple se prefigurează ușile deschse ale cerului spre a-l primii pe Împăratul Slavei.

Maica Domnului

Existenţa Fecioarei în cadrul scenei este confirmată doar de Sfânta Tradiţie: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, că văzând astăzi pre Cel ce L-ai născut înălţându-Se de pre pământ împreună cu îngerii L-ai mărit.[11] Poziţia ei centrală e accentuată şi de gestul mişcării braţelor ridicate (în unele icoane) în sensul rugăciunii, exprimând prin aceasta rolul ei şi rolul Bisericii pe care o personifică, precum şi legătura directă prin rugăciune, ca mijlocitoare pentru lume. Născătoarea de Dumnezeu se află pe axa verticală sub Hristos, unind întrega compoziție. Dreaptă și solidară, neclintită cu învățăceii ea se reliefează într-un contrast puternic cu veșmintele imaculate ale celor doi îngeri. În imediata apropiere, văzuți doar în parte, fragmentar se evidențiază doi îngeri înveșmântați în alb, rolul lor este acela de a fi mesagerii Proniei divine.

Apostolii

Cu capetele ațintite spre cer sau spre Sfânta Fecioară, ucenicii prezenți pe Muntele Măslinilor, fac gesturi diferite în contrast cu figura calmă, netulburată și satică a Mariei. Tot la fel și mâinile lor trădează această stare.[12] Diversitatea atitudinilor exprimă multitudinea și varietatea limbilor, relevând expresia acestui adevăr. Sfântul Apostol Pavel este prezent în componența Apostolilor, chiar dacă el nu a participat la momentul Înălțării, convertirea sa a avut loc mai târziu. Poziția lui este simbolică în icoană. El este înaintea grupului din partea stângă, ca de altfel, în partea opusă se vizualizează Sfântul Apostol Petru. Poziționarea lor este deseori inversată. Simbolul lor este cel al Bisericii depline, universale și una.

Elementele de peisaj

Conform Scripturii, Muntele Măslinilor trebuia să apară în planul secund al icoanei. Icoana preia doar elementele semnificative, sintetizându-le și reducându-le la un vârf de munte, asemănător unui peisaj, de data aceasta deluros, împodobit cu măslini, și vegetație puțină. Măslinii sunt aleși pentru a sugera locul precis al evenimentului scripturistic.

Iconografia Înălțării sau a Ispasului a pricinuit o diversitate de reprezentări tributare zonelor de interferență arhaică și elevată. Ea cuprinde o structură compzițională simplă, recognoscibilă. Sfinții Apostoli sunt grupați în două părți, iar în centru o vedem pe Maica Domnului înconjurată de cei doi îngeri. În planul superior, în proporții reduse se figurează Mântuitorul binecuvântând, înscris în mandorla consacrată Lui. Mandorla se mai întâlnește în tema Adormirii și a Schimbării la Față a Domnului.

În spaţiul Bisericii Ortodoxe, tema o regăsim reprezentată pe arcul triumfal (absidal), între naos şi Sfântul Altar.

Icoana o vizualizăm, totodată, în ciclul prăznicar din registrul al doilea de pe iconostas. Excepții fac ca scenă să ocupe absida altarului, astfel o identificăm la Mănăstirea Dragomirna.

Finalizând acest studiu evocăm modul cum trebuie reprezentat Hristos în scena iconografică: Şi deasupra lor, pe nori, Hristos şezând (în cearcăn, ţinut de arhanghelii Rafail şi Uriil), cu alai şi cu îngerească cinste, petrecându-se de către îngeri cu trâmbiţe şi alte instrumente de muzică, merge în sus, la ceruri (binecuvântând cu mâinile ridicate)[13].


[1] Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002, pp. 221-222.

[2] Michel Quenot, Învierea și icoana, Ed. Christiana, București, 1999, p. 212.

[3] Wilhelm Nyssen, Începuturile picturii bizantine, Ed. IBMO, București, 1975, p. 121.

[4] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. București, 2001, p. 119.

[5] Viktor Lazarev, Istoria picturii bizantine, Ed. Meridiane, București, 1980, vol. I., p. 188. Acest tip iconografic se formase probabil în Palestina, nucleul ei constituindu-o antica apoteoză a împăratului care îl exalta aeternitas.

[6] Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie creștină, Ed. Sophia, București, 2005, p. 124-125.

[7] Gerhard Maier, Evanghelia după Luca, Ed. Lumina lumii, Korntal, p. 1035. Atitudinea este întâlnită și în Vechiul Testament atunci când marele preot binecuvânta poporul cu mâinile ridicate. Tot la fel și Hristos prin acest act le dă putere ucenicilor săi, însoțiindu-i în viitoarea lor misiune.

[8] Gerhard Maier, Evanghelia după Luca, p. 1035. Prin cuvintele înălțat se înțeleg și puterile cerești, precum și alaiul îngerilor ce l-au însoțit pe Domnul în Înălțarea Sa la cer, de-a dreapta Tatălui.

[9] Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed.p. 210. Numărul lor este dat și de textele slujbei pe care le-a ales iconograful să le exprime. Ei pot să atingă mandorla, să aibă atitudini de smerenie sau să cânte din  trâmbițe.

[10] Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri p. 209.

[11] Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri, p. 210.

[12] Gerhard Maier, Evanghelia după Luca, p. 1035. Apostolii cu toate că exprimă o varietate de stări, atitudini, ei sunt copleșiți de bucuria Înălțării Domnului. Ucenicii nu doar că rămân în rugăciune și laudă, binecuvântând pe Domnul, dar ei sunt și în așteptarea celei de a Doua venire a lui Iisus.

[13] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, p. 119.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/marcelmuntean/" target="_self">Prof. Dr. Marcel Muntean</a>

Prof. Dr. Marcel Muntean

Profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea Artă sacră.

Ultimele articole

Cuviosul Efrem Katunakiotul și teologia pustiei

Cuviosul Efrem Katunakiotul și teologia pustiei

Monahismul athonit a însemnat mereu un reper de viață duhovnicească pentru lumea ortodoxă, în pofida perioadelor de impas pe care le-a traversat de-a lungul timpului. El a cucerit prin istoria lui milenară, prin tezaurul de artă bisericească de inspirație bizantină,...

Mai multe din Teologia Icoanei
Sărbătoarea și icoana Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat

Sărbătoarea și icoana Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat

Frate cu Sfântul Simon Petru, Sfântul Andrei era fiul pescarului Iona, fiind din Betsaida, localitate aşezată pe ţărmul lacului Ghenizaret[1]. La început a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, pregătindu-se pentru venirea lui Mesia. De la Sfântul Ioan...

Sărbătoarea și Icoana Intrării Maicii Domnului în Biserică

Sărbătoarea și Icoana Intrării Maicii Domnului în Biserică

Această sărbătoare se prăznuieşte la data de 21 noiembrie. Ea nu se regăsește între sărbătorile vechi ale Bisericii şi nici nu este inclusă ca episod în Sfânta Scriptură[1], ci se află în evangheliile apocrife, precum Protoevanghelia lui Iacob.[2] Sfântul Andrei...

Sărbătoarea și icoana Nașterii Maicii Domnului

Sărbătoarea și icoana Nașterii Maicii Domnului

Praznicul luminos al Nașterii Născătoarei de Dumnezeu este o taină, chiar dacă Sfânta Scriptură nu amintește direct despre acest eveniment, Sfânta Tradiție păstrează peste veacuri moștenirea vie a venirii pe lume, a celei ce va zămisli în pântecele sale pe Mântuitorul...