Prăznuiți împreună în aceeași zi de 30 ianuarie, Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur sunt celebrați, de asemenea în luna ianuarie, dar în zile distincte precum: 1 ianuarie – Sfântul Vasile, 25 ianuarie – Sfântul Grigorie de Nazianz, cunoscut și ca Sfântul Grigorie Teologul, și 27 ianuarie (și 13 noiembrie) – Sfântul Ioan Gură de Aur, numit și Hrisostom sau Zlataust.
Despre Sfântul Vasile cel Mare (330-379) se știe că a fost arhiepiscop al Cezareei Capadociei și, alături de ceilalți ierarhi, a trăit în anii când Biserica, abia scăpată din prigoana împăraţilor romani, ajunsese primejduită de erezii, mai precis de abaterile de la dreapta credinţă.
Din cauza mulţimii învăţăturilor greşite ce se iviseră, Sfinţii Trei Ierarhi au dus o adevărată luptă pentru păzirea dreptei credinţe apostolice cu privire îndeosebi la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seamă taină a credinţei creştine.
Cele mai cunoscute scrieri a sfântului capadocian sunt Tâlcuirile la Cartea Facerii şi Tâlcuirile la Cartea Psalmilor. De amintit sunt și rânduielile date călugărilor prin Regulile monahale, în care Sfântul Vasile atribuie muncii, alături de rugăciune, un rol semnificativ în viaţa călugărilor[1].
Cu adevărat, învăţător al mirenilor, el uneşte cuvântul cu fapta, chemând pe cei bogaţi să sprijine aşezămintele creştine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a celor slabi şi suferinzi.
Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur s-au străduit şi cu îmbogățirea şi desăvârşirea Sfintei Liturghii din vremea lor. Cele două Liturghii care le poartă numele se săvârşesc în Biserica noastră, însă de cele mai multe ori pe an este celebrată cea a Sfântului Ioan Gură de Aur[2].
Sfântul Grigorie Teologul (329-390), arhiereu de Nazianz, şi-a câştigat renumele de Cuvântătorul de Dumnezeusau Teologul, explicând pe înțelesul oamenilor din vremea sa, taina Sfintei Treimi. Prin scrierile sale împotriva lui Arie, prin cele 45 de Cuvântări teologice între care se remarcă și Cele cinci Cuvântări Teologice, ţinute de el în Biserica Învierii din Constantinopol a rămas drept unul din cei mai mari teologi din toate veacurile[3].
Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407), arhiepiscop al Constantinopolului a fost considerat unul dintre cei mai iscusiți predicatori și scriitori pe care l-a avut Biserica. Drept mărturie a cuvântărilor lui, el a lăsat Bisericii Tâlcuirea Evangheliei după Matei şi Tâlcuirea celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, precum și o serie de comentarii aupra Vechiului și Noului Testament. Totodată se cunosc 238 de scrisori păstrate din perioada exilului său.
***
În icoanele pe sticlă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea, care îi înfățișează pe Sfinții Trei Ierarhi, reținem faptul că, chipurile și tipologia lor se vor întipării în tehnica tradițională a picturii pe glajă, întâlnită în spațiul transilvănean și cel românesc.
Icoana sfinților arhierei ce provine din Șcheii Brașovului de veac al XIX-lea reunește pe cei trei sfinți într-o poziționare distinctă și care, după portrete și vestimentație, ar fi următoarea: Sfântul Grigorie, Sfântul Ioan și Sfântul Vasile. Toți trei sunt înveșmântați în straie arhierești, purtând mitră pe cap, având aureolă și binecuvântând. Doar cel din mijloc, Sfântul Ioan are toiag episcopal, pe când ceilalți doi susțin evanghelii și blagoslovesc.
În spatele lor se profilează un fond cu elemente decorative ce conțin: pătrate, stele și flori, struguri cu frunze, linii paralele etc. Deasupra se văd scrise cu negru literele cu inițiale: Trei Sfinți Arhierei.
Cromatic, roșul, întâlnit în sacosuri, alternează ritmic cu omofoarele pictate în verde, auriu și albastru deschis, veșmintele lor având, totodată, câte o bordură colorată, tot cu verde.
Liniile disticte ce mărginesc figurile sunt: arcuite, paralele, verticale sau orizontale, dând sentimentul dinamicii personajelor.
Ca în icoanele pe lemn, și în cele pe sticlă zugravii și-au dat întreaga pricepere în pictarea portretelor. Ceea ce îi diferențiază nu este, în acest caz, forma ochilor ori a nasului, ci părul și bărbile ce definesc cel mai bine expresia feței lor, încetățenită în aria iconografiei bizantine.
Sfinții Trei Ierarhi, tempera pe sticlă, sec. al XIX-lea[4].
Sfinții Trei Ierarhi, tempera pe lemn, sec. al XIV-lea, Muzeul Bizantin, Tesalonic[5]
Astfel, Sfântul Vasile ce poartă mai întotdeauna barba lungă și neagră, după care îl și recunoaștem este caracterizat în Erminia lui Dionisie ca fiind: [lung la trup și drept la stat, uscățiv…negru la față, cu nasul plecat], sprâncenele [lungi], arcuite în jos, [cam posomorât], ca un om gânditor, puțintel zbârcit la obraz și lungăreț, cu tâmplele adâncite… ] cu barba lungă [deajuns], cu cărunțele…[6].
Sfântul Ioan Gură de aur, cu barba scurtă și mai slab, este menționat astfel: [scund foarte și subțirel, mare la cap, cu nasul plecat și nările late, galben cam albineț; melcii ochilor găvănați și ochii mari beșicați, având căutătura veselă; mare la frunte și golaș, cu multe zbârcituri și cu urechile mari și fălcile trase înăuntru, de mult post și grijă necurmată ce avea]; cu puțină barbă, [părul plăvit și cărunt[7]].
Sfântul Grigorie Teologul, definit prin barba destul de lungă, dar nu atât de mare precum cea a Sfântului Vasile, este pomenit ca fiind mic de statură, palid (gălbui) la față, cu figură veselă, nările late, cu sprâncenele drepte, căutătură blândă și drăgălașă, barbă deasă și lată, nu prea lungă, bine întocmită și împrejur afumată, bătrân, pleșuv și alb la păr.[8]
Având în vedere dispunerea celor trei sfinți din icoana pe sticlă am ales spre exemplificare o icoană grecească pe lemn din secolul al XIV-lea, care are aceeași compoziție iconografică, mai precis sfinții sunt rânduiți la fel.
Icoana atribuită zugravului Matei Țimforea din anul 1887 este adăpostită la Complexul Național Muzeal Astra din Sibiu, ea îi înfățișează pe cei trei sfinți în ordinea: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Hrisostom și Sfântul Grigorie Teologul.
Sfinții în odăjdii colorate, în care predomină roșul ardent, stau așezați pe fondul albastru vibrant. Se remarcă compoziția simetrică și echilibrul între cele trei figuri și fondul decorativ.
Totodată, se evidențiază motivul ornamental floral, desfășurat pe cele patru laturi ale dreptunghiului. Flori stilizate și frunze sunt pictate în roșu și alb pe rama aurie. În planul superior și deasupra capetelor celor trei arhierei se citesc numele lor: S. Vasilie cel Marele, S. Ioanu Gură de Aur, S. Grigorie Bagoslovu.
Matei Țimforea, Sfinții Trei Ierarhi, tempera pe sticlă, 1887, Complexul Național Muzeal Astra, Sibiu[9]
Finalizând această scurtă analiza a câtorva icoane pe sticlă din țara noastră, văzând și similitudinea tipologică cu cea grecească, remarcăm, pe de o parte, buna tradiție a iconografiei creștine ce s-a păstrat și s-a continuat chiar și în icoanele noastre pe glajă, iar pe de altă parte, ne îndreptăm gândul nostru, privind la chipul celor Trei Sfinți Ierahiiconizați, rugându-i să ne ocrotească, dăruindu-ne pace, liniște sufletească și bucurie duhovnicească.
„Ca cei ce ați fost întocmai la obicei cu Apostolii și lumii învățători, rugați-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace lumii și sufletelor noastre mare milă”. (Tropar, Gals 4)
[1] David Farmer, Oxord Dicționar al Sfinților, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1999, pp. 516-518.
[2] David Farmer, Oxord Dicționar al Sfinților, pp. 244-245.
[3] David Farmer, Oxord Dicționar al Sfinților, pp.287-288.
[4] https://www.anticariat-unu.ro/sfinii-trei-ierarhi-icoan-pe-glaj-cheii-braovului-p317164#images, accesat 29 01. 2024.
[5]https://commons.wikimedia.org/wiki/File:The_three_Hierarchs,_from_Thessaloniki_%28Byzantine_and_Christian_Museum%29.jpg, accesat 29 01. 2024.
[6] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, p. 151.
[7] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, p. 151.
[8] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, p. 151.
[9] https://clasate.cimec.ro/Detaliu.asp?tit=icoana-pe-sticla–Matei-Timforea–Sfintii-trei-ierarhi-Vasile-Grigore-si-Ioan&k=594C05ADC9C5432D91DC9D5168C39B8B#gallery-1, accesat 29 01. 2024.
