Aflăm în scrierile Noului Testament două atestări ale existenței unei spovedanii publice la începuturile creștinismului. În Faptele Apostolilor găsim următoarea mărturie despre spovedania anumitor păcate în prezența obștii creștine: „Mulți dintre cei care crezuseră veneau să se mărturisească și să spună faptele lor” (FA 19, 18). Sfântul Apostol Iacov, de asemenea, în epistola sa, îndeamnă și el: „Mărturisiți-vă unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul ca să vă vindecați” (Iacov 5, 16). Așadar, cel puțin din aceste două repere scripturistice, reiese faptul că la începuturile creștinismului, în Biserica primară, mărturisirea păcatelor se făcea în public, în fața episcopului și a întregii comunități.
