Evanghelia zilei: Mt 9, 14 – 17
În vremea aceea au venit la Iisus ucenicii lui Ioan, zicând: pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Iisus le-a răspuns: pot oare nuntaşii să se întristeze, câtă vreme mirele este cu dânşii? Vor veni însă zile, când mirele va fi luat de la dânşii şi atunci vor posti. Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche, căci petecul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; iar de pun, plesnesc burdufurile: vinul se varsă şi burdufurile se prăpădesc; ci pun vinul nou în burdufuri noi şi astfel se păstrează amândouă.
„Pentru ce ucenicii Tăi nu postesc?”
Ioan Botezătorul, ca Înaintemergător al Domnului Hristos, i-a pregătit pe oameni pentru primirea Fiului lui Dumnezeu. Cu toate că a fost un om din pustie, un om care nu poate fi urmat de cei mulţi, i-a înţeles pe oameni şi societatea omenească, în general. Fiind întrebat de oameni: „Ce să facă să se mântuiască?”, i-a îndrumat pe fiecare, ca unul ce era plin de Duhul Sfânt.
Şi au întrebat vameşii: „Ce să facem, ca vameşi? Să nu mai fim vameşi?” Vameşii erau urgisiţi, pentru că erau funcţionari romani, evrei în slujba romanilor. Vameşii şi desfrânatele erau două categorii urgisite de evrei. Deci vameşii l-au întrebat pe Sfântul Ioan Botezătorul – „Ce să facă?” Şi Sfântul Ioan Botezătorul a răspuns: „Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit”.[1] Adică să nu se îmbogăţească din jafuri, din suprataxe şi aşa mai departe. Deci Sfântul Ioan Botezătorul nu le-a zis: „Să nu mai fie vameşi”, ci să fie corecţi. De ce? Pentru că societatea în care trăia Sfântul Ioan Botezătorul avea nevoie de astfel de funcţionari.
L-au întrebat soldaţii ei ce să facă? Sfântul Ioan Botezătorul a zis:
„Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, ci să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.” (Lc 3, 14).
Şi au întrebat şi ceilalţi oameni:
„Noi ce să facem?” (Lc 3, 12).
Şi Sfântul Ioan Botezătorul a zis:
„Cel ce are două haine să dea una celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.” (Lc 3, 11).
Sfântul Ioan Botezătorul a avut în vedere o egalizare a oamenilor, care să se facă din prisos; fiecare să dea din prisosul său celui ce nu are cele de trebuinţă. Bineînţeles că lucrurile nu trebuie înţelese literal, că dacă ai două haine, neapărat trebuie să dai una. Este vorba de un principiu de viaţă: să fim înţelegători faţă de cel ce are nevoie de ceea ce ai putea să-i oferi tu.
Mai este ceva frumos în viaţa Sfântului Ioan Botezătorul, ceva ce impune atenţie şi respect. Faptul că, odată, ucenicii lui şi-au arătat nemulţumirea şi i-au atras atenţia Sfântului Ioan Botezătorul că după Domnul Hristos se duce mai multă lume decât după el. Atunci Sfântul Ioan Botezătorul a spus:
„Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui se bucură cu bucurie de glasul mirelui.” (In 3, 29).
Şi a adăugat un cuvânt pe care ar trebui să-l avem în vedere ca îndreptător pentru întreaga noastră viaţă:
„Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.” (In 3, 30).
Ucenicii lui Ioan Botezătorul nu se ridicau la nivelul învăţătorului lor. Ei erau nelămuriţi de ce ei trebuie să postescă, iar Apostolii, adică ucenicii Domnului Hristos, să fie scutiţi de post. Acesta este motivul pentru care au venit la Domnul Hristos să-i ceară oarecum socoteală:
„Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?” (Mt 9, 14; Mc 2, 18; Lc 5, 33).
Domnul Hristos le răspunde simplu:
„Pentru că nu a venit încă vremea.”.
Şi pentru că Ioan Botezătorul l-a comparat pe Iisus Hristos cu un mire, Domnul Hristos spune:
„Nu pot prietenii Mirelui să postească atâta vreme cât mirele este cu ei.” (Mt 9, 15; Mc 2, 19; Lc 5, 34).
Pentru a-şi întări spusele Sale Domnul Hristos se foloseşte de pilde luate din viaţa de toate zilele:
„Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, nici vin nou în burdufuri vechi.” (Mt 9, 16 – 17; Mc 2, 21 – 22; Lc 5, 36 – 37).
Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur cuvintele Domnului Hristos ar avea acest înţeles:
„Ucenicii Domnului n-au ajuns încă destul de puternici, ci au încă nevoie de mult pogorământ; n-au fost încă reînnoiţi de Duhul Sfânt şi nu trebuie pusă povară de porunci peste nişte oameni care sunt încă într-o astfel de stare sufletească.”.[2]
Totuşi, Domnul Hristos le spune ucenicilor lui Ioan Botezătorul că vor veni zile în care nu va mai fi cu ucenicii Săi şi atunci ei vor posti. Aceste zile aveau să fie între Patimi şi Înviere. În tot acest răstimp Apostolii stăteau închişi de frica iudeilor, fiind în post şi rugăciune.
Postul desemnează o perioadă de aşteptate. Înainte de o sărbătoare mai importantă Biserica a rânduit o zi sau mai multe zile de post. În această perioadă creştinul îşi pregăteşte sufletul pentru a întâmpina cum se cuvine sărbătoarea respectivă.
Cel ce se pregăteşte de sărbătoare ştie şi ce înseamnă postul. Şi pregătindu-se de post aşteaptă întâlnirea cu Domnul Hristos pe care o aduce sărbătoarea.
[1] Lc 3, 13.
[2] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, în PSB 23, p. 375.
