Ne aflăm în perioada premergătoare Crăciunului. Biserica se pregăteşte pentru Praznicul Naşterii Domnului prin post, rugăciune şi anumite rânduieli liturgice. Când spunem că Biserica se pregăteşte, ne referim la noi, în parte, şi la poporul credincios, în general. Pregătirea pentru praznic ne priveşte şi pe noi. Biserica ne cheamă la primenirea sufletului prin post, prin rugăciune, printr-un fel a a trăi credinţa care arată că înţelegem mesajul sărbătorii ce stă să vină. Faptul că astăzi, în mare parte, Crăciunul e trăit într-un mod festivist, comercial şi secularizat denotă o pierdere a semnificaţiei teologice a Sărbătorii Naşterii Domnului. Perioada pe care o traversăm este marcată de interpretarea colindelor, un act care avea semnificaţii mult mai profunde în comunităţile tradiţionale. Trăim an de an acelaşi ciclu liturgic şi ar trebui să încercăm o înnoire a înţelesurilor teologice şi duhovniceşti ale acestor mari sărbători.
Lucrarea tămăduitoare a lui Hristos – Iisus Hristos, Doctorul cel adevărat.
„...doar Dumnezeu putea să tămăduiască neamul omenesc bolnav, vă spuneam în emisiunea trecută, și doar primind moartea El Însuși, „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată” (1 Timotei 6, 16), a putut să-l izbăvească pe om din moarte, fiindcă...
