Da! Nu este un răspuns pornit din orgoliu, hrănit de vanitate sau marcat de pasiuni impure. Cum nu este nici expresia dorinței de revanșă la faptul că Timișoara a fost preferată nouă. Este, obiectiv, confirmarea faptului că poarta Ardealului, cum am numit Clujul, are prin obiectivele arhitecturale, amprentele confesionale și etnice, prin universități, teatre, festivaluri și în viitor printr-o sală pentru Filarmonică toate ingredientele de a fi ambasadorul cultural a României.
Evident, pentru ca dorința să devină realitate, Clujul mai are nevoie de investiții pe toate planurile: de la bani la idei și de la creativitate la viziune. Toate însă, în spiritul locului, încetuț, molcom, dar determinat. La urma urmei cultura în general, dacă nu este modificată genetic-ideologic, dacă nu este acumulată la fără frecvență, cere timp.
