Postul de dinaintea praznicului Adormirii Maicii Domnului (1-15 august) este, în condițiile climei noastre temperat continentale, o binevenită suspendare a unor apucături alimentare, ajutând organismul să facă mai bine față căldurii și să se bucure mai intens de roadele din grădină și din cele ale câmpului. Cum însă postul nu este o dietă, în ciuda celor care doar asta văd, el mai are rostul, indiferent de anotimp, de a ne pregăti pentru marile sărbători religioase din calendarul bisericesc ortodox inclusiv din punct de vedere somatic și sufletesc. Pentru cine nu are contraindicații, renunțarea periodică, precum miercurile și vinerile, la produsele de origine animală semnifică întoarcerea jertfei: dacă trebuie să omorâm animalul pentru a îi mânca, oricât de brutal sună, carnea, trupul, de data aceasta ne „omorâm” pe noi înșine, în gusturi și patimi non-gastronomice, aducându-ne jertfă, aceea bineplăcută lui Dumnezeu despre care ne spune Psalmistul. Este un minim act de reechilibrare a balanței dintre generozitatea lui Dumnezeu și libertatea de a stăpâni creația în numele Lui. În tradiția Sfinților Părinți, lupta cu patimile presupunea, cum am sugerat deja, nu doar abținerea de la mâncare, de la o cantitate de regulă excesivă a ei, ci și înghețarea anumite obișnuințe nesănătoase pentru trup și suflet deopotrivă: mândria, bârfa, minciuna, tristețea, pierderea timpului, aflarea în treabă.
Acestea fiind spuse, nu vă urez Post „ușor”, ci unul ținut cu capul și cu inima. Doxa!
