Rugăciunea și

  1. Depărtarea de lume: „De­păr­ta­rea de lume este îna­in­te-mergă­toarea rugăciunii, şi însăşi de­păr­ta­rea pentru rugăciune se face”.
  2. Lectura duhovnicească: „Cinsteşte mai mult citirea, de este cu putinţă, decât statul în picioare, căci ea este izvorul rugăciunii celei curate”.
  3. Metaniile: „Și cineva, stăruind întru necontenite ple­cări ale genunchilor, le împreunează cu numărul rugă­ciu­nilor sa­le. Şi iubeşte meta­niile în rugăciune mai mult decât lucrarea gră­irii de sti­huri”.
  4. Privegherea: „Nu este nimic altceva de care însuşi Satana să se teamă aşa de mult ca de rugăciunea ce se aduce în vremea privegherii de noapte. Şi chiar de se săvârşeşte cu răspândire, nu deşartă se în­toarce îna­poi, fără numai dacă ceea ce se cere ar fi ceva necu­venit”.
  5. Lacrimile:„Lacrimile cele întru rugăciune sunt semn al milei lui Dum­nezeu, de care s-a învrednicit sufletul întru pocăinţa sa, şi cum că pocăinţa sa s-a primit, iar sufletul, prin lacrimile sale, a început a intra în câmpul limpedei curăţii”.
  6. Trezvia: „Cel ce a ajuns a fi stăpân pe sine prin rugă­ciune şi trezvie, cu ușurință va trage către viaţă pe aproa­pele său chiar şi fără truda grăirii şi a îndemnului auzit”.
  7. Răbdarea: „Îndelungă-răbdarea în rugăciune naşte rodul vieţii, şi ajutor tare se face aşteptarea, în vremea rugăciunii, celor ce o au ago­nisit”.