„Sărbătoarea de astăzi ne dă prilejul să ne familiarizăm cu modul în care Sfinții Îngeri sunt prezenți în cultul bisericii și în evlavia creștină. Mai întâi, aș dori să sesizăm, să reținem faptul că documentele istoriei creștine dau seama despre numeroasele forme de exprimare pe care le-a îmbrăcat învățătura Bisericii cu privire la existența îngerilor și la evlavia credincioșilor față de ei, ca de pildă: invocarea puterilor supranaturale în rugăciune, consacrarea unei zile pe săptămână, adică ziua de luni, cinstirii deosebite, slujbele speciale alcătuite în cinstea și spre lauda lor precum: Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, Canonul de rugăciune către îngerul păzitor și Canonul de rugăciune către Puterile cerești și către toți sfinții, tipărite în Ceaslov. De asemenea, rugăciunile și cântările compuse, în același scop, de către marii imnografi ai Răsăritului creștin și încadrate treptat în rânduiala liturgică a zilei de luni, dar și în rânduiala altor slujbe pe care le avem în cursul săptămânii sau pe parcursul anului bisericesc. La acestea se adaugă, desigur, bisericile numeroase ce le-au fost dedicate și sărbătorile orânduite în cinstea lor.” – Pr. prof. dr. Ioan Bizău
