„Practica psihiatrică, dar și duhovnicească, confirmă că, dacă omul nu are convingeri morale ferme, dacă Biserica nu îl ocrotește de asaltul acesta demonic, riscul de îmbolnăvire psihică se multiplică.” (Dr. Dmitri Avdeev, Psihiatria pentru duhovnici)
În emisiunea de față, continuăm discuția legată de un posibil răspuns la întrebarea: Bolile psihice sunt un mit sau o realitate expansivă? în contextul mai larg al temei Psihoterapia de responsabilizare și psihologia existențialistă – alternative ale psihoterapiei convenționale.
În psihiatria clinică pot fi distinse două grupuri fundamentale de tulburări morbide: stările psihotice (psihozele), un grup foarte larg de boli având o origine nepsihogenă (nepsihologică), legate de o serie de tulburări genetice, metabolice și de altă natură (între bolile care fac parte din acest grup, pot fi menționate: schizofrenia, psihoza maniaco-depresivă, psihozele epileptice și senile), acestea putând evolua continuu sau în crize, șters sau manifest, moderat sau grav, comportamentul și procesele de gândire fiind atât de afectate încât persoana pierde contactul cu realitatea, neputând face față solicitărilor zilnice și necesitând spitalizarea (simptome tipice ale psihozelor: delirul, halucinațiile, tulburările emoționale, de comportament etc.); tulburările nepsihotice (nevrozele), un grup de tulburări având o origine psihogenă (pe fond nervos), strâns legate de stres, împrejurări psihotraumatizante, defecte de educație, condiții sociale, caracterizate de anxietate, nefericire și comportament maladaptativ, însă, spre deosebire de psihoze, tulburările nevrotice alcătuiesc așa-numita psihiatrie „minoră”, bolnavii având o atitudine critică față de starea lor psihică și străduindu-se să lupte cu boala (simptomele crizei nervoase: proastă dispoziție, irascibilitate, insomnie, senzație de disconfort lăuntric, moleșeală, apatie, scăderea poftei de mâncare etc.).
Disensiunea conceptuală a bolii psihice, mit sau realitate (expansivă), nu constă atât în negarea de către o parte a comunității științifice (mișcarea antipsihiatrică, o parte a teologilor și psihologilor care s-au remarcat prin studii în domeniu) a noțiunii de „boală psihică” (acest fapt ar fi contrazis de evidența tulburărilor psihice aflate parcă într-o expansiune numerică fără precedent), ci în dificultatea, obiectivitatea (citește: subiectivitatea…) și precizia stabilirii diagnosticului și metodele/tehnicile de tratament, psihoterapia ortodoxă, statornicită pe baza Sfintei Scripturi și a scrierilor (experienței) Sfinților Părinți, constituind o bogăție (valoare) care nu poate fi ignorată.
