„Dacă omul nu are convingeri morale ferme, dacă Biserica nu îl ocrotește de asaltul demonic, riscul de îmbolnăvire psihică se multiplică” (Dr. Dmitri Avdeev)
Dacă în emisiunile precedente, ne-am aplecat, introductiv, asupra unei teme generale Psihoterapia – concept, metodologie și moralitate, în contextul discuției noastre legate de Dimensiunea taumaturgică a Ortodoxiei sau psihoterapia ortodoxă, în emisiunea de față și în cele ce vor urma, vom începe abordarea unei noi teme, în cadrul acelorași tipare, si anume: Psihoterapia de responsabilizare și psihologia existențialistă – alternative ale psihoterapiei convenționale. Pentru început, vom încerca oferirea unui posibil răspuns la întrebarea: Bolile psihice sunt un mit sau o realitate expansivă?
În contextul atenției deosebite de care se bucură boala psihică în societatea și știința contemporană, atitudinea unor cercetători, printre care și părintele Filothei Faros, poate părea una cat se poate de șocantă (mai ales pentru cei lipsiți de exercițiul spiritului și gândirii critice, sau convinși de garanția absolută oferită de observațiile și concluziile „științifice”, precum și de obiectivitatea absolută a metodei științifice), considerând că sintagma „boală psihică” este „o noțiune imprecisă, cu un caracter cvasimedical, ce se aplică când aveam de-a face cu un comportament rău și nedorit”, definit ca „ciudat sau neobișnuit”, fiindcă, spune părintele Filothei, „ceea ce pare neobișnuit pentru cineva, pentru altul poate părea normal”, insistând asupra caracterului unic și irepetabil al persoanei, imposibil de cuantificat și cuprins într-un șablon generalizant.
