Scopul întregii epistole către Coloseni este să dovedească dumnezeirea lui Iisus, și de o ființimea Sa cu Tatăl, El fiind mai presus decât toată creația. Lui i Se cuvine toată slava și închinarea ca unui Dumnezeu adevărat. Scrisoarea aparține apostolului Pavel, care le scrie colosenilor în jurul anului 63, pentru a rezolva unele probleme ivite în sânul acestei Biserici, dar și pentru a prezenta Persoana Domnului dintr-o perspectivă teologică nouă.
Imnul ce urmează (vv. 15-20) și care se pare că se oficia la Sfânta Liturghie a Bisericii, dovedește sensibilitatea poetică a sfântului Pavel, alături de alte câteva imnuri prinse în paginile epistolelor sale (Efeseni 5, 14; Filipeni 2, 5-11; 1Timotei 3, 16; 2Timotei 2, 11-13; Tit 3, 4-7). În versetele acestui poem liturgic, apostolul înmagazinează toată învățătura creștină despre mântuire, spunând că Iisus Hristos este chipul văzut al nevăzutului Dumnezeu, Cel dintâi din toată creația, Creator atotputernic deținând întâietatea asupra tuturor, chiar și asupra morții. Domnul Iisus este din veci icoana lui Dumnezeu (eikōn tou Theou) spune apostolul în v. 15, sau „Efigia Ipostasului Tatălui” în alt loc (Evrei 1, 3), și de asemenea, Domnul Hristos este și icoană personală a Tatălui (Ioan 14, 9; 2Corinteni 4, 6). Pentru că prin Întrupare manifestă ascultare desăvârșită de Tatăl, El revelează misterul comuniunii supreme de iubire al Persoanelor Sfintei Treimi, imprimând precum o icoană, zice sfântul Teodor Studitul, trăsăturile modului Său divin de existență în umanitatea Sa, și prin ea, tuturor celor care-L urmează în Biserică. Perspectiva aceasta hristologică, statuată de altfel în Simbolul de Credință de la Niceea, comprimă viziunea apostolică cu privire la Persoana Domnului Iisus: Iisus Cel Întrupat, este ipostatic Unul și inseparabil Același cu Iisus – Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, imnul mai cuprinde și aceste vederi sinonimice: Întâi-Născut (prōtótokos) a toată zidirea, întru El au fost zidite toate, El este mai întâi de toate, întreaga creație viază prin El, Biserica este trupul Său, El este primul Înviat din morți (vv. 15-18). Această deplinătate a lui Hristos în toate, este descrisă plastic de sfântul Simeon Noul Teolog, când spune că nu noi ne facem mădulare lui Hristos, ci El Se face mădularele noastre.
