Justus von Liebig – chimist revoluționar

Justus von Liebig este un chimist care a adus bogate contribuții atât în domeniul său de cercetare, cât și pentru noi, oamenii de rând. Invențiile sale ne-au făcut viața mai bună. A descoperit o metodă sănătoasă pentru a produce oglinzi, întrucât vechiile oglinzi turnate cu mercur erau un pericol de sănătate. Tot el a perfecționat formula pentru laptele praf. A descoperit cum să fie preparată carnea pentru a păstra mai multe valori nutriționale și a revoluționat prin exemplu propriu sistemul de predare în Universitățile care se învăța chimie.

Justus von Liebig s-a născut la data de 12 mai 1873 în Darmstadt. A fost al doilea din cei 10 copii ai negustorului de articole chimice, Georg Liebig. Încă de mic era fascinat de chimie. Îi plăcea să-l urmărească pe tatăl său cum amestecă chimicale pentru a crea vopsele. Obișnuia să împrumute cărți din biblioteca regală din Darmstadt pentru a găsi „rețete noi”. Apoi venea acasă și experimenta combinațiile chimice despre care a citit.

În perioada 1811-1817 a studiat la gimnaziul  Ludwig-Georgs. Pentru un scurt timp a fost ucenicul apotecarului Gottfried Pirsch, apoi, din anul 1820  a studiat la Universitatea din Bonn. În anul 1822 a obținut doctoratul la Universitatea din Erlangen.

Pentru că era un student excepțional, ducele de Hesse-Darmstadt și miniștri săi i-au oferit o bursă pentru a studia în Paris. Aici a experimentat cu chimicale foarte inflamabile și explozive. Și-a unit concluziile cu ale chimistului german Friedrich Wöhler și a descoperit că doi compuși chimici pot avea același număr de atomi, dar proprietăți diferite. Acest concept a fost caracterizat mai târziu drept „izomerism” de către cercetătorul suedez Jöns Jacob Berzelius.

În anul 1824 Alexander von Humboldt l-a finanțat pentru a preda la Universitatea din Giessen. Din acest moment, devine preocupat de chimia organică, un subiect încă insuficient explorat de cercetătorii vremii. El a fost primul om care a inventat îngrășământul chimic pentru plante bazat pe azot. De asemenea, prin observațiile sale a teoretizat mai detaliat factorii de care are nevoie o plantă pentru a crește la potențialul maxim. De asemenea a descoperit o metodă prin care putea face câte șase experimente pe plante pe zi. Înainte de el, cercetătorii nu reușeau decât unul sau două experimente pe zi. Cercetarea sa era atât de prolifică încât reușea să publice în medie 30 de articole pe an, în perioada 1830-1840.

Justus Liebig a devenit atât de popular încât tot mai mulți studenți veneau pentru a studia cu el. În anii 1830 Universitatea a fost nevoită să se extindă.

Metodele sale de predare și cercetare au fost atât de eficiente încât alte universități din lume și-au construit laboratoare după modelul său, atât în statele germane, cât și în  Royal College of Chemistry în Londra și în Universitatea din Harvard.

Tot de Justus von Liebig se leagă descoperirea  cloroformului, primul gaz folosit de medici ca anestezic în cursul operațiilor. În 1851, Justus von Liebig a descoperit un procedeu de precipitare a argintului pe o suprafață de sticlă, ceea ce a permis o fabricare mai ușoară a oglinzilor.Invenția lui nu a prins avânt decât după moartea sa, când oglinzile acoperite cu mercur au fost retrase din cauza riscului de sănătate. Oglinzile cu mercur au fost înlocuite cu cele acoperite cu argint, cum a propus Justus. În aceeași perioadă a îmbunătățit formula laptelui praf, pe care a comercializat-o. De asemenea a descoperit metode noi de preparare a cărnii pentru a se păstra mai multe valori nutriționale.

În anul 1845, ducele de Hesse-Darmstadt l-a numit baron.

În anul 1852 a renunțat să mai predea și s-a retras la Universitatea din Munich, unde a continuat să cerceteze și să experimenteze pe subiectele care îl interesau.

Unul din studenții săi, A.W. Hoffman scrie despre el că era o onoare să le predea. Cea mai mare mândrie  a lor este să fie discipoli ai lui Justus von Liebig.

Justus vom Liebig a trecut la cele veșnice în data de 20 aprilie 1873, la vârsta de 70 de ani. În decursul vieții a descoperit mulți compuși chimici care ne-au îmbunătățit viața de zi cu zi. De asemenea, prin exemplu propriu a reușit să îmbunătățească sistemul universitar de pretutideni în vremea sa.

 

Surse:

William H. Brock, Justus Von Liebig: The Chemical Gatekeeper, Cambridge University Press, Cambridge, 1997, pp. 1-2, 5,

https://www.britannica.com/biography/Justus-Freiherr-von-Liebig/Developments-in-agricultural-animal-and-food-chemistry

https://en.wikipedia.org/wiki/Justus_von_Liebig

https://www.famousscientists.org/justus-von-liebig/

 

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Justus von Liebig - chimist revoluționar
Loading
/
Oraşul Bistriţa, 756 de ani de atestare documentară

Oraşul Bistriţa, 756 de ani de atestare documentară

Acum mai bine de 700 de ani, Bistriţa era deja unul din oraşele importante ale Transilvaniei. Pe  16 iulie se împlinesc 756 de ani de la prima atestare documentară a oraşului. Prima menţiune a localităţii datează din anul 1241, când codicele mănăstirii Echternach...

[foto] Sfânta Elisabeta, mănăstirea din metropola Clujului

[foto] Sfânta Elisabeta, mănăstirea din metropola Clujului

În anul 2011, la inițiativa Înaltpreasfnțitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, a fost reînființată Mănăstirea „Sfânta Elisabeta”, ctitorie a vrednicului de pomenire episcop Nicolae Ivan. După deschiderea ei, eveniment petrecut în 1934,...

Vasile Militaru – o viață în slujba adevărului și a credinței

Vasile Militaru – o viață în slujba adevărului și a credinței

„Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în Dumnezeu, nu am pierdut nimic” – Poetul Vasile Militaru   Vasile Militaru a fost un poet creștin, dar mai înainte de toate a fost un om care și-a înțeles menirea pe acest pământ. Și-a asumat atât în...

Ziua drapelului naţional al României

Ziua drapelului naţional al României

Drapelul României este un tricolor albastru, galben și roşu, având culorile dispuse în benzi verticale, de dimensiuni egale. Forma drapelului pe care îl cunoaștem noi astăzi este de dată aproximativ recentă, el datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea....