A-l citi pe Lucian Blaga, cel cu glas de lebădă, este o călătorie esențială, pe tărâmul liric al satului în care s-a născut veșnicia, unde e izvorul din care bea curcubeul… Valeriu Anania scrie în Rotonda plopilor aprinși: „Lirica lui Blaga mi-a făurit imaginea unui poet hieratic, oficiant în sfânta sfintelor, de care nu poți să te apropii fără sentimentul că profanezi ceva, fie pe el, fie divinitatea căreia îi slujește, fie chiar lespedea pe care nu ți-ai scos sandalele”. Cu acest sentiment ne apropiem de Blaga-poetul. Poezia lui Blaga are un caracter atemporal, cosmic, în care trăire și creație devine un tot…
Lucian Blaga se naşte la 9 mai 1895, în satul Lancrăm, sat ce poartă-n nume „sunetele lacrimei”. Fiu de preot, și-a petrecut copilăria în spațiul mitic al satului, care i se întipărește pentru totdeauna în suflet. Moare la 6 mai 1961, fiind înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în satul natal, existența sa, împlinită, înscriindu-se, și existențial, și poetic, rotund, într-un cerc.
