Doar creștinismul poate afirma un Dumnezeu iubitor, vă spuneam și în emisiunea trecută, care „S’a smerit pe Sine făcându-Se ascultător până la moarte – şi încă moarte de cruce!” (Filipeni 2, 8).
Vă reamintim, în cadrul temei: Lucrarea tămăduitoare a iubirii sau Restaurarea chipului iubirii treimice în omul contemporan, am discutat în emisiunea precedentă, în contextul mai larg al preocupărilor noastre legate de iubire, și mai precis de Iubirea cea dătătoare de viață, despre Lucrarea tămăduitoare a lui Hristos, abordând tema: Experierea iubirii depline în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. Emisiunea de astăzi continuă această discuție, tema aleasă fiind: Lucrarea răscumpărătoare plină de iubire a lui Hristos, împlinită prin Patimile, moartea și Învierea Sa.
Acestei asumări a firii umane, despre care am discutat și în emisiunea precedentă, Hristos i-a adăugat și o „asumare iconomică” (după cum ne învață Sf. Maxim Mărturisitorul ), din marea Sa iubire de oameni, intrând în stare de chenoză și coborându-Se într-atât, încât, „într-un anumit fel, renunță la natura Sa nepătimitoare, nestricăcioasă, nemuritoare și dumnezeiască, pentru a-și asuma natura căzută și păcătoasă a omului care suferea urmările păcatului strămoșesc”. Hristos a luat asupra Sa „numai trăsătura pătimitoare, însă fără de păcat” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, Filocalia, vol. III, Răspunsul 21), a luat „toate afectele firești și neprihănite ale omului, …afară de păcat” (Sf. Ioan Damaschin, capitolul XX al cărții a treia din Dogmatica sa, p.167). Prin Întrupare așadar, luând asupra Sa setea, foamea, osteneala, teama, lacrimile, durerea cea mai cumplită, dar mai ales prin faptul că iubirea lui Dumnezeu a mers până la capătul suferinței, acceptând de bunăvoie Patimile, Răstignirea pe Cruce și moartea, suferința omului devine suferința lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, în fiecare om suferind, în mod particular, Dumnezeu. Asumându-și toate scăderile și mărginirile noastre ca urmări ale păcatului, Iubirea lui Dumnezeu restaurează ființa umană, o înnoiește, o vindecă prin învierea Sa din morți.
