Mirele şi prietenii Mirelui (Marţi, Săptămâna a XIII-a după Rusalii)

de | sept. 14, 2021

Evanghelia zilei: Mc 3, 13 – 19

În vremea aceea s-a suit Iisus pe munte, a chemat la Sine pe cine a vrut El Însuşi şi ei au venit la Dânsul. Atunci a rânduit pe doisprezece din ei să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască, şi să aibă putere să vindece bolile şi să scoată afară pe diavoli: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacob, cărora le-a pus numele Boanerghes, adică fii tunetului; pe Andrei, pe Filip, pe Vartolomei, pe Matei, pe Toma, pe Iacob al lui Alfeu, pe Tadeu, pe Simon Cananeul şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut. Când a venit acasă, mulţimea s-a adu­nat din nou, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Şi, auzind despre acestea, ru­dele lui Iisus au venit să-L prindă, pentru că ziceau că nu-şi mai are toate minţile.

Mirele şi prietenii Mirelui

Trimiterea celor doisprezece la apostolat o găsim relatată la evan­ghe­liştii sinoptici (Matei, Marcu şi Luca). Sfântul Evanghelist Matei vor­beşte despre aceasta în capitolul al X-lea al Evangheliei, Sfântul Evan­ghe­list Marcu în capitolul al III-lea, iar Sfântul Evanghelist Luca în capi­tolul al VI-lea. Apostolii sunt trimişi într-o misiune de probă, motiv pentru care sunt îmbrăcaţi cu putere de sus ca să vindece bolile, să alun­ge demonii şi să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu.

Ne este dată lista numelor celor doisprezece: Petru şi Andrei, Iacov şi Ioan, Filip şi Bartolomeu, Matei şi Toma, Iacov al lui Alfeu şi Tadeu, Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul. Această ordine nu este identică la evangheliştii sinoptici. Astfel, în relatare mateiană, Matei este trecut după Toma şi aceasta din motiv de smerenie, autorul acestei evanghelii fiind Matei însuşi, care mai înainte fusese vameş.[1] În relatarea luca­ni­că, ordinea primilor 8 ucenici (Petru şi Andrei, Iacov şi Ioan, Filip şi Bartolomeu, Matei şi Toma) este identică cu cea cuprinsă la evan­gheliştii Matei şi Marcu.[2] Pentru ceilalţi 4 ordinea este diferită. La toţi cei 3 evan­ghelişti, Iacov al lui Alfeu este trecut al 9-lea. Urmează apoi Levi, ce se zice Tadeu, Simon Cananeul zis şi Simon Zilotul şi Iuda Iscarioteanul. La evanghelistul Luca nu este amintit Levi, dar este amintit, înaintea lui Iuda Iscarioteanul un alt Iuda şi anume Iuda al lui Iacov. Se pare că acest Iuda al lui Iacov este una şi aceeaşi per­soană cu Levi, el fiind uneori nu­mit şi Iuda Tadeul.

Aşadar, chiar dacă numele celor 12 apostoli le găsim menţionate la Evan­gheliştii sinoptici cu mici diferenţe, trebuie să ştim că nu există contradicţii între aceştia – fie un evanghelist i-a numit pe apostoli după numele lor, fie după po­reclele lor.

Apostol” înseamnă trimis. Prin aceasta este arătată, indicată mi­siu­nea la care au fost chemaţi cei doisprezece. Pe lângă cei doisprezece Apostoli, Domnul Hristos a mai avut şaptezeci de ucenici.[3] Şi aceştia au primit numele de apostoli, pentru simplul fapt că şi ei au fost trimişi să propovăduiască. Totuşi, trebuie să facem o distincţie între cei doispre­zece Apostoli şi cei şaptezeci de ucenici. Cei doi­sprezece Apostoli, spre deosebire de cei şaptezeci, au fost martori direcţi la toate evenimentele săvârşite de Domnul Hristos începând de la botezul Său în Iordan până la înălţarea la cer.

Aşa s-a pus problema când cei unsprezece Apostoli, au fost nevoiţi să aleagă în locul apostoliei din care Iuda Iscarioteanul a căzut pe unul din cei 70 de ucenici ai Domnului. Citim în cartea Faptele Apostolilor că apostolii, după ce au pus înainte pe doi, anume pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus şi pe Matia, s-au rugat, zicând:

„Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi   l-ai ales, ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.” (Fapte 1, 24 – 26).

Aşadar, este vorba de colegiul apostolilor care s-a rugat ca Duhul Sfânt să aleagă între doi, ca astfel locul rămas vacant, în urma căderii lui Iuda Iscrioteanul, să fie „plinit” de un altul. Nu a hotărât un singur apos­tol, nu s-a rugat un singur apostol, ci s-au rugat toţi. Apostolul Petru, chiar dacă este menţionat totdeauna în capul listei, nu are un primat anu­me, cum spune Biserica Romano-Catolică, ci a fost pus în faţă pentru că era cel mai în vârstă.

De fapt, citim în Sfânta Scriptură, în Evanghelia după Ioan, că uce­ni­cul pe care-l iubea Iisus mai mult nu a fost Apostolul Petru, ci Apos­tolul Ioan, cel mai tânăr din colegiul celor doisprezece, cel care la Cina cea de taină s-a sprijinit pe pieptul Mântuitorului pentru a afla cine este cel care-l va vinde.[4] Este adevărat că Apostolul Petru făcea parte din gru­pul restrâns al apostolilor, alături de Apostolii Iacov şi Ioan, fiind mar­­tori direcţi la fapte şi evenimente cu totul speciale, cum au fost învierea fiicei lui Iair,[5] Schimbarea la Faţă pe Muntele Tabor[6] sau rugă­ciunea din grădina Ghetsimani.[7]

Apostolul Petru este numit de Biserica Ortodoxă primul dintre egali. Aşadar toţi apostolii sunt egali în cinstire. Ei sunt numiţi prietenii mirelui. Citim în capi­tolul al II-lea al Evangheliei după Marcu că atunci când ucenicii lui Ioan şi ai fari­seilor au venit la Domnul Hristos şi L-au întrebat:

„De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu pos­tesc?” (Mc 2, 18),

Domnul Hristos le-a răspuns:

„Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească.” (Mc 2, 19).

Aşadar, Hristos este Mirele, iar apostolii Săi sunt prietenii Mirelui. Hristos a venit în această lume făcându-şi din ucenicii Săi prieteni. Spunea Domnul Hristos la un moment dat şi citim lucrul acesta în Evanghelia după Ioan, în capitolul al XV-lea, că:

„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.” (In 15, 13).

Hristos a venit în lume şi şi-a dat viaţa pentru noi oamenii şi pen­tru a noas­tră mântuire, arătându-ne prin aceasta că toţi suntem chemaţi să devenim prie­tenii Săi. Hristos ne-a scos din marea aceasta a vieţii, care este învăluită de vifo­rul ispitelor şi ne-a dat puterea să păşim pe apă, la fel cum a păşit odinioară Apostolul Petru.

Antoine de Saint-Exupery în lucrarea sa Citadela spune un lucru deosebit de frumos:

„Dacă salvez pe cineva din valurile mării mă simt legat de el şi îl accept ca prieten aşa cum este. Se poate, pur şi simplu, ca tu să fii prietenul meu – spune Antoine de Saint-Exupery. Te voi primi, din dragoste pentru tine, aşa cum eşti. Nu am să încerc să te divid pentru a te cunoaşte. Tu nu eşti nici acest act, nici celălalt, nici suma lor. Nici acest cuvânt, nici celălalt, nici suma lor. Nu te voi judeca nici după aceste cu­vinte, nici după aceste acte. Ci voi judeca actele şi cuvintele după tine. Îţi voi cere, în schimb, să mă asculţi. Nu am ce face cu prietenul care nu mă cunoaşte şi-mi cere explicaţii. Nu am putere să mă transpun în neputincioasă zarvă a cuvin­telor. Sunt un munte. Şi muntele poate fi contemplat. Dar nu ţi-l pot oferi cărându-l cu roaba.”.[8]

Aplicând aceste frumoase cuvinte la relaţia duhovnicească ce se sta­bileşte între Domnul Hristos şi fiecare dintre noi, spunem că prietenia pe care o leagă Hristos cu noi începe cu jertfa Lui pentru noi şi se continuă cu ascultarea noastră faţă de El. Atunci când cădem din această ascul­tare, locul apostoliei noastre este luat de un altul, care poate descoperi chiar în ultima clipă dragostea lui Hristos, aşa cum s-a întâmplat cu tâl­harul de pe cruce.

[1] Mt 10, 2 – 4.

[2] Lc 6, 14 – 16.

[3] Lc 10, 1 – 12.

[4] In 13, 23 – 26.

[5] Mc 5, 37; Lc 8, 51.

[6] Mt 17, 1 – 9; Mc 9, 2 – 10; Lc 9, 28 – 36.

[7] Mt 26, 36 – 37; Mc 14, 32 – 33.

[8] ANTOINE DE SAINT-EXUPERY, Citadela, p. 410.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Mirele şi prietenii Mirelui (Marţi, Săptămâna a XIII-a după Rusalii)
Mirele şi prietenii Mirelui (Marţi, Săptămâna a XIII-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Semnul Sfintei Cruci

Semnul Sfintei Cruci

Semnul Sfintei Cruci este cel mai frecvent act liturgic creștin, atât în ceea ce privește cultul divin public, cât și cel particular. Toți creștinii botezați, clerici și mireni, au dreptul și datoria de a se însemna cu semnul Crucii. De asemenea, trebuie menționat și...

Evlavia creștină

Evlavia creștină

Evlavia, alături de dragoste și credință, este o virtute definitorie pentru viața creștină. Un om evlavios este un om ce își măsoară faptele, cuvintele și gândurile spre a plăcea lui Dumnezeu întru toate. Omul evlavios este, fără de îndoială, un om religios, un om...

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a...