Evanghelia zilei: In 3, 1 – 15
În vremea aceea era un om între farisei, care se numea Nicodim şi care era printre mai-marii iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai venit Învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: adevărat, adevărat îţi spun ţie: de nu se va naşte cineva de sus, nu va putea vedea împărăţia lui Dumnezeu. Dar Nicodim a zis către El: cum poate omul să se nască fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască? Răspuns-a Iisus: adevărat, adevărat îţi spun ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis că trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde vrea şi tu auzi vuietul lui, dar nu ştii de unde vine şi nici încotro se duce. Astfel este cu oricine este născut din Duhul. Răspunzând Nicodim L-a întrebat: cum pot să fie acestea? Răspuns-a Iisus şi i-a zis: tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu le ştii acestea? Adevărat, adevărat îţi spun ţie, că noi ceea ce ştim grăim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi. Dacă v-am spus vouă lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi spune vouă lucruri cereşti? Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şi precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Naşterea din apă şi din Duh
Convorbirea Domnului Hristos cu fariseul Nicodim a avut loc în Ierusalim, cu prilejul primei sărbători a Paştilor din timpul activităţii publice a Domnului Hristos.[1] De fapt această convorbire cu fariseul Nicodim, această discuţie cu caracter teologic o găsim relatată numai la Evanghelistul Ioan, în capitolul al III-lea, şi tot aici, în capitolul al IV-lea găsim o altă discuţie teologică, este vorba de convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă.
Convorbirea lui Iisus cu fariseul Nicodim este prima cuvântare a lui Iisus din Evanghelia a patra. Şi că este aşa vom vedea în ceea ce urmează.
Ne spune Sfântul Evanghelist Ioan, ucenicul pe care Hristos îl iubea mai mult, că un fariseu pe nume Nicodim, care nu era un fariseu oarecare, ci un „fruntaş al iudeilor”,[2] s-a apropiat noaptea de Domnul Hristos şi I-a zis:
„Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (In 3, 2).
L-a numit pe Domnul Hristos „Rabbi”, adică „Învăţător”, tratându-L ca pe un egal, ca pe un „rabbi”, deşi n-a urmat o şcoală rabinică. Prin urmare Îl cinsteşte pe Domnul Hristos pentru învăţătura Sa şi pentru minunile Sale, dar rămâne numai la această cinstire pentru că nu-L numeşte Mesia şi aceasta din cauza puţinei înţelegeri în cele duhovniceşti pe care o avea. Totuşi spune despre Iisus că Dumnezeu este cu El, căci zice:
„Nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (In 3, 2).
Nu întâmplător este amintit ceasul din zi în care Nicodim a venit la Hristos. „Acesta a venit noaptea la Iisus”.[3] În Evanghelia a patra „noaptea” are un simbolism negativ. Nicodim vine de la întunericul necredinţei la lumina lui Hristos.
Domnul Hristos îi spune pentru început fariseului Nicodim:
„Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.” (In 3, 3).
Spuneam despre puţinătatea înţelegerii lui Nicodim. Că este aşa vedem şi din răspunsul pe care acesta îl dă Domnului Hristos:
„Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?” (In 3,4).
Domnul Hristos nu-l lasă însă pe Nicodim în întunericul necunoştinţei. Îi spune:
„Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.” (In 3, 5 – 8).
Se face aici o trecere de la convorbire la cuvântare. Este vorba de adresarea pe care Domnul Hristos o foloseşte. Dacă la început se adresează doar fariseului Nicodim, zicând: „Adevărat, adevărat zic ţie”, folosind deci persoana a II-a singular, puţin după aceea va zice: „Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus”, folosind persoana a II-a plural: voi iudeii trebuie să vă naşteţi de sus, trebuie să vă naşteţi din Duhul Sfânt, cum se nasc creştinii – din apă şi din Duh. Părinţii Bisericii văd în această convorbire un dialog pe care Biserica creştină o are cu sinagoga iudaică.
Nedumerirea fariseului Nicodim nu poate fi risipită prin argumentele minţii omeneşti, totuşi tăcerea lui Nicodim în timpul lungului monolog care urmează, ar putea însemna că el a învăţat să asculte, începând astfel a se face ucenic al dumnezeiescului Învăţător. Şi ce învaţă acum fariseul Nicodim şi prin el Sinagoga iudaică? Învaţă că în această ordine pământească, pe lângă naşterea firească, trupească, mai este o naştere, o naştere mai presus de fire, o naştere duhovnicească, din apă şi din Duh, fără de care omul nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Apoi mai învaţă că cel care a făcut posibilă această naştere este Cel ce S-a pogorât din Cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer. Coborârea din cer a Fiului Omului este Întruparea Sa, iar taina coborârii Fiului lui Dumnezeu se va desăvârşi prin Cruce, căci spune Domnul Hristos:
„După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (In 3, 14 – 15).
Raţiunea pentru care Domnul Hristos S-a jertfit pe cruce a fost nemărginita dragoste a lui Dumnezeu pentru om, fiindcă „aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr-Însul”[4] – cuvinte cu care se încheie această convorbire a Domnului Hristos cuprinsă în Evanghelia a patra.
[1] In 2, 13.
[2] In 3, 1.
[3] In 3, 2.
[4] In 3, 16 – 17.
