„Când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12, 10)
În emisiunile anterioare au fost tratate aspecte legate mai mult de diversitatea şi complexitatea bolilor sufleteşti, geneza patimilor şi nosografia lor, întemeiată pe Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi, care au reprezentat o consecinţă logică a păcatului strămoşesc (cauza primordială a bolilor), ce a dezechilibrat starea de sănătate a omului începuturilor. În emisiunea de față, ca de altfel si cele viitoare, vom încerca să aprofundăm dimensiunea spirituală a bolilor trupești, adică să identificăm semnificaţia pozitivă a bolii şi a suferinţei, precum şi lucrarea tămăduitoare a suferinţei trăite întru iubire, cooperarea divino-umană constituind baza tămăduirii.
În emisiunea de astăzi vă propunem spre meditație două teme: pe de-o parte, Precaritatea sănătăţii sau „supravieţuirea” bolii, iar pe altă parte, Ambivalenţa sănătăţii şi a bolii. Vom vedea, împreună, pe de o parte, că sănătatea este o stare de mai puţină boală, o boală care (încă) nu se arată, un echilibru parţial şi provizoriu, iar pe de alta parte, că atunci când este acceptată şi asumată, boala reprezintă o cale spre mântuire.
