Apostolul de astăzi subliniază viziunea iminentă a revenirii Domnului Iisus, specifică autorilor Noului Testament şi Bisericii creştine de la început. Aceştia considerau că Domnul trebuie să revină pe norii de slavă în orice moment pentru Judecata cea mare, iar unii precum tesalonicenii, renunţaseră la munca lor zilnică pentru a întâmpina revenirea lui Iisus – faptă contestată de sfântul Pavel. Însuşi cultul Bisericii avea un pronunţat caracter nocturn, slujba Vecerniei sau slujba cea de seară se desfăşura noaptea, pentru ca să fie pregătiţi creştinii de venirea Domnului, continuându-se dimineaţa cu Sfânta Liturghie. De aceea spune apostolul că noaptea este pe sfârşite iar ziua sau dimineaţa s-a apropiat, căci privegherea noastră întru aşteptarea ivirii Mirelui este pe sfârşite, El trebuie să apară când va răsări Ziua.
“Ziua Domnului” este o expresie biblică care se referă la a Doua Venire, când Dumnezeu va reveni pentru a săvârși dreapta Judecată şi a inaugura Împărăţia Sa cea Cerească. Iar pentru ca noi să fim pregătiţi când va reveni Domnul, spune apostolul Pavel, să lepădăm lucrurile întunericului, adică cele care ţin de lumea aceasta păcătoasă (ospeţe, chefuri, beţii, desfrânări, fapte de ruşine, certuri, invidii) şi să ne îmbrăcăm în harul Domnului nostru Iisus Hristos.
