Rugăciunea și
- Depărtarea de lume: „Depărtarea de lume este înainte-mergătoarea rugăciunii, şi însăşi depărtarea pentru rugăciune se face”.
- Lectura duhovnicească: „Cinsteşte mai mult citirea, de este cu putinţă, decât statul în picioare, căci ea este izvorul rugăciunii celei curate”.
- Metaniile: „Și cineva, stăruind întru necontenite plecări ale genunchilor, le împreunează cu numărul rugăciunilor sale. Şi iubeşte metaniile în rugăciune mai mult decât lucrarea grăirii de stihuri”.
- Privegherea: „Nu este nimic altceva de care însuşi Satana să se teamă aşa de mult ca de rugăciunea ce se aduce în vremea privegherii de noapte. Şi chiar de se săvârşeşte cu răspândire, nu deşartă se întoarce înapoi, fără numai dacă ceea ce se cere ar fi ceva necuvenit”.
- Lacrimile:„Lacrimile cele întru rugăciune sunt semn al milei lui Dumnezeu, de care s-a învrednicit sufletul întru pocăinţa sa, şi cum că pocăinţa sa s-a primit, iar sufletul, prin lacrimile sale, a început a intra în câmpul limpedei curăţii”.
- Trezvia: „Cel ce a ajuns a fi stăpân pe sine prin rugăciune şi trezvie, cu ușurință va trage către viaţă pe aproapele său chiar şi fără truda grăirii şi a îndemnului auzit”.
- Răbdarea: „Îndelungă-răbdarea în rugăciune naşte rodul vieţii, şi ajutor tare se face aşteptarea, în vremea rugăciunii, celor ce o au agonisit”.
