Anul abia încheiat a marcat centenarul doamnei Anca Manolache, una dintre puținele femei teolog pe care le-a avut Biserica noastră în vremurile recente. În plin regim comunist, a urmat cursurile Facultății de Teologie din București, după ce în prealabil fusese licențiată și a altor facultăți, a studiat cu Părintele Dumitru Stăniloae la nivel de doctorat, cu o mare sete de cunoaștere, a scris și publicat diverse lucrări teologice, unele deosebit de originale mai ales din perspectiva statutului femeii în Biserica lui Hristos. Ca mulți alți intelectuali, a trebuit să suporte pe nedrept detenția politică, perioadă grea dar traversată cu credință. După eliberare, a fost cu greu încadrată în structurile bisericești, dar și-a desfășurat activitatatea la Sectorul de relații externe al Patriarhiei și la Editura Institutului Biblic, traducând, scriind și publicând. Ca un omagiu adus acestei discrete dar merituoase persoane, editura Renașterea a publicat volumul „Anca Manolache. Portret de teolog la centenar”, semnat de Nicoleta Pălimaru. Volumul conține un interviu pe larg despre viața și activitatea doamnei Anca Manolache, un articol evocator, corespondența dintre ea și autoare, precum și un grupaj de imagini și documente relevante pentru personalitatea acestui teolog. Volumul se constituie într-un prinos de cinstire dedicat unei personalități mai puțin cunoscute mediului larg, gest înfăptuit din dorința de a nu lăsa să cadă în uitare un astfel de om.

„Întâlnirea cu doamna Anca Manolache (1923-2013) m-a făcut să descopăr imediat un om viu în Duh, de o înfloritoare trezvie, în pofida celor peste 80 de ani pe care-i avea. Radia bunăcuviință contagioasă și o rară distincție, cum numai buna educație interbelică ți-o cultiva. În plus, doamna A. Manolache absolvise și Literele, și Dreptul, și Teologia ortodoxă. Poate modelul tatălui ei, generalul Constantin Manolache, care făcuse carieră în justiția militară și era un important scriitor, poate îndelunga comuniune în duh cu Părintele Dumitru Stăniloae, a cărui operă a îngrijit-o în bună parte, ca editor, poate firea ei de luptător, care a pătimit îndelung, inclusiv ca deținut politic în închisorile comuniste, sau poate toate acestea la un loc îi confereau o anume îndrăzneală (parrhēsía) către Dumnezeu astfel încât a scris câteva pagini de o binefăcătoare autenticitate. Opera ei teologică se alătură astfel scrierilor câtorva admirabile femei precum Natalia Manoilescu-Dinu, Anastasia Popescu ori Olga Greceanu, pe care o și întâlnise la conferințele Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim.
Anca Manolache este o personalitate a Bisericii Ortodoxe Române a cărei viață poate inspira, oricând, mai ales generațiile tinere.” (Marius Vasileanu)