Viața Bisericii se oglindește în slujirea păstorilor noștri duhovnicești, care au rosturi și răspunderi însemnate în fața lui Dumnezeu, dar, deopotrivă, și în aportul adus de acei credincioși, mulți cvasi-anonimi, care își pun talantul în slujba Domnului. În memoria colectivă a comunităților ortodoxe tradiționale, a rămas consemnată contribuția vechilor cântăreți de strană – a cantorilor, cum sunt numiți în Ardeal – oameni care au modelat peste timp evlavia credincioșilor de la țară. De la unii s-au păstrat chiar compoziții și cântări, interpretate la diverse ceremonii religioase, cum este cazul „verșurilor” sau a strofelor cântate în împrejurări funebre. Editura Renașterea a publicat volumul „«Verșuri» la Marea Trecere în satul Brăzești”, îngrijit și prefațat de Preasfințitul Benedict Bistrițeanul, ca un gest de pioasă pomenire față de autor – cantorul Ioan Andrașiu din localitatea Brăzești (jud. Alba) – localitate în care Preasfințitul Benedict și-a petrecut „copilăria teologică”.

„…În acest cadru deja creat, voi așeza un conținut specific, gândindu-mă la propria mea obârșie, într-o întoarcere «sub chip de dor, sub chip de nor», cu referire directă la o persoană deosebită, care a contribuit consistent, cuminte și definitiv în formarea mea teologică și pastorală, în spiritul cel mai firesc al satului românesc de munte. Este vorba de cântărețul principal din satul Brăzești, filie a Parohiei natale Sartăș, de-a lungul Văii Arieșului (județul Alba), Ioan Andrașiu, alături de alți doi cântăreți deosebiți ‒ Ștefan Oara din satul Sartăș (trecut la Domnul anul acesta) și Ilie Morcan din același sat filie, Brăzești. Această întoarcere, cu rememorarea pe care o presupune, îmi doresc să fie un omagiu adus acestui om pe care-l port cu mine de când am plecat de acasă și de la care am învățat atât de multe lucruri.” († Benedict Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului)