„Demersul Părintelui Perșa se încadrează în ceea ce aș numi «despre Filocalie în termeni academici», în sensul în care, ca un cercetător acrivist, așa cum îl cunoaștem, a desfășurat o muncă organizată, respectând cu rigurozitate metodologia cercetării actuale, dar și cu răbdarea necesară unei bune decantări a informațiilor, până la «produsul final». A apelat la sursele existente – manuscrise (cu analizele aferente, de grafie, conținut, datare sau locație), articole teologice sau din presă, cu referire la apariția volumelor filocalice, cercetările existente dedicate tematicilor conexe publicării colecției, diferite mărturii interne, introduceri, note de subsol, dar și documentele CNSAS la care a avut acces, însoțit de instrumentele necesare pentru a interpreta, a filtra informațiile veridice de cele incomplete, echivoce sau chiar false. Această cercetare impresionează din mai multe motive – mai întâi, prin însăși tematica abordată, legată de spiritualitatea românească recentă; apoi, pentru metodologia, motivațiile, structura și argumentarea utilizate; în continuare, pentru conținut, de vreme ce cuprinde informații inedite, coroborate cu geografii, personaje sau momente importante, deschizând noi perspective; impresionează și prin prezența paginilor de manuscrise ale traducerii, spre exemplificare și analiză, caligrafie, comentarii sau corecturi; dar și pentru apelul la textul grecesc sau la alte traduceri existente, într-o analiză comparativă, în vederea extragerii unor concluzii cât mai exacte sau a unor argumente complementare pentru concluzii definitive. De la un capăt la altul se observă pasiunea pentru detaliu a autorului, dar și răbdarea necesară pentru a le așeza într-o viziune coerentă vizavi de tematica în discuție.” (Episcopul Benedict Bistrițeanul)