Chipul omului conține în trăsăturile lui povestea unei vieți. Sufletul unui om se oglindește pe chipul său și transmite ceva, pentru cei care pot să înțeleagă. Există bătrâni care, prin brazdele de pe chip, ne arată nu doar curgerea timpului ci și o frumusețe de neexprimat în cuvinte. Imortalizate, aceste chipuri te odihnesc, privindu-le. Preasfințitul Benedict Bistrițeanul a publicat la editura Renașterea albumul intitulat „Icoane târzii”, conținând o suită de imagini, cu persoane în vârstă, întâlnite în itinerariul său pastoral și surprinse, cu măiestrie, în cadre fotografice de doctorandul Ionuț Chifa. Însoțite de cuvinte de înțelepciune pe tema senectuții, albumul este o reușită editorială pentru anul abia încheiat, dedicat pastorației persoanelor vârstnice.

„Cu mai mulți ani în urmă, în timpul studiilor în afara țării, am primit un îndemn care m-a lăsat nedumerit în acea vreme. Mi se cerea atenție la chipurile bătrânilor de acasă, cu pecetea vârstei și a experienței încrustată adânc, într-un gest ultim de înmagazinare, de tezaurizare, ca să rămână, să se vadă și să fie transmise, mai ales pentru atunci când nu se vor mai putea afla. Și nu pentru că oamenii nu vor mai îmbătrâni, ci pentru că le va fi greu, tot mai greu, să îmbătrânească frumos.
Acest gând mi-a rămas în minte până când, primind din mâna lui Dumnezeu slujirea de episcop, mi-a fost dată deodată și misiunea de a peregrina prin eparhie, prin sate și orașe, pentru slujbe, pentru binecuvântare și pentru a vizita comunități. Mulți oameni am întâlnit în cei aproape patru ani de slujire arhierească.
Întâlnirea bunicilor și a bunicuțelor, dialogul cu aceștia, schimbul de zâmbet și bucurie, toate îmi sunt sursă de tihnit și bucuros popas, înainte sau, mai ales, după liturghie și se constituie în ctitorirea unui iconostas de chipuri frumoase, care se asociază cu satele, cu bisericile noastre, cu geografia privilegiată a eparhiei noastre.
În sensul celor afirmate până acum, albumul «Icoane târzii», pe care îl propunem căutătorilor de frumos, se înscrie în această preocupare constantă de a-i căuta și de a-i cinsti pe vârstnici pentru frumusețea anilor, pentru cumințenia vieții, dar și pentru lumina chipului lor străveziu și de a-i tezauriza într-o colecție vie de exemple la timpul prezent, ce se cere a fi privită și contemplată. În felul acesta poate să odihnească, să bucure, să reconforteze și, în cele din urmă, să indice căi sigure de urmat, verificate și limpezite de cei care le-au parcurs cu seriozitate și curaj înainte de noi.” (Preasfințitul Benedict Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului)