Acesta este primul psalm al mini-colecției treptelor, cântat probabil de leviți, în picioare, pe cele 15 trepte ale Templului, care duceau de la curtea femeilor spre curtea bărbaților. Cântarea aceasta este o chemare la dialog, un fel de lamentație responsorială. Ajungând în Sionul forțat de babilonieni să-l părăsească, evreul, reîntors din captivitate, recapitulează înaintea lui Dumnezeu tot răul suferit în pământul străin și păcătos (v. 5 – sălașul lui Chedar), cerând ca Yahwe să facă dreptate, pedepsindu-i pe opresori.
Avem în fața ochilor o rugăciune de cerere, călduroasă și spontană, care, pornind de la motive psalmice cunoscute și de la tema dreptului persecutat, devine protestul comunității lui Israel împotriva asalturilor și mașinațiunilor cărora se simte victimă.
Itinerariul spre Ierusalim și dificultățile pot fi citite și în cheie mistică: de la pământul străin al fărădelegii se trece, în mod ideal, la pământul păcii (Ierusalimul), cetate a cărei cetățean se simte orice evreu (creștin) pios.
