Legătura dintre această pericopă privitoare la planurile misionare ale marelui apostol și subiectul general al suferinței este ușor de remarcat. Potrivnicii săi din Corint l-au acuzat pe Sf. Pavel că ar fi nestatornic și neserios. Apostolul răspunde acuzațiilor prin dovedirea faptului că el a fost sincer în tot ce le-a promis și motivele lui, ce nu se văd în fundalul acțiunilor, sunt sincere și curate.
Ap. Pavel afirmă că a fost bucuros de faptul că Dumnezeu i-a schimbat itinerariul fiindcă dacă i-ar fi vizitat, exact atunci când și-a propus, ar fi trebui să-i dojenească. În loc să meargă din Efes spre Corint, el a mers la Troa și Filipi, astfel a oferit timp Bisericii spre a-și clarifica lucrurile. O vizită la data stabilită inițial ar fi fost dureroasă pentru toți.
În pericopele anterioare ale epistolei, Ap. Pavel a discutat despre belșugul dragostei (1Corinteni 13, 8: “Dragostea nu va pieri niciodată”), în pericopa aceasta subiectul orbitează în jurul lacrimilor de durere pricinuite de comportamentul delirant al creștinilor din Corint.
